Testarea nou-nascutilor

Cât de bine aude copilul tău? Testări obiective de auz pentru nou-născuți și copii

Acum puteți testa auzul copilui dumneavoastră! Vă punem la dispoziție 14 centre specializate pentru testarea nou-născuților și copiilor în: București Ardeleni, București Unirii, București Victoriei, Brașov, Craiova, Constanța, Iași, Pitești2, Ploiești, Oradea, Sibiu , Târgu Mures, Timișoara, Vaslui! Testarea auzului se poate realiza la doar 3 zile de la naștere, este non-invazivă și nu necesită anestezie. Copilul tău are dreptul la o viață cu un auz normal! În urma testării, se pune un diagnostic, iar în cazul în care micuțul tău este hipoacuzic, există soluții. Datorită aparaturii de ultimă generație și specialistilor din domeniu, avem soluții optime pentru redarea auzului copilului tău! Un copil cu deficiențe de auz poate fi un copil normal!

Aparatele auditive pentru copii sunt special concepute pentru nevoile lor. Colorate și discrete, dar puternice, vă ajută copilul să aibă o viață normală, la fel ca toți ceilalți copii.

Protezele auditive sunt mici, aproape invizibile, sunt concepute special pentru dezvoltarea normală a abilităților copiilor astfel încât să se joace și să învețe alături de ceilalti copii.

Cum și unde poți testa auzul copilului tău?

Fiind preocupată de importanța diagnosticării din timp a scăderilor de auz, de sănătatea și dezvoltarea normală a copilului tău, Audionova a dotat toate cabinetele proprii cu aparatură de ultimă generație și personal specializat în domeniu.

Din fericire copilul tău trăiește în mileniul în care tehnologia oferă opțiuni variate, concepute să asigure un grad ridicat de obiectivitate și acuratete. Testele se realizează făra anestezie, cu aparatură de ultimă generație și vor identifica prezența deficientei auditive și gravitatea acesteia. Audionova oferă posibilitatea de a realiza toate testele necesare pentru depistarea și diagnosticarea hipoacuziei:

  • Impedancemetria
  • Otoemisiuni acustice
  • Teste care oferă informații privind funcționarea căilor auditive la nivelul trunchiului cerebral (ABR, ASSR)
  • Teste auditive comportamentale

Impedancemetria (testarea transmisiei acustice)

Acest test ajută la determinarea capacității de funcționare a timpanului și a urechii mijlocii. În urechea copilului se introduce un suflu de aer și se înregistrează cantitativ mișcarea timpanului ca reacție la modificarea presiunii aerului. Dacă timpanul nu se mișcă, aceasta poate insemna că în spatele timpanului se află lichid, indicand astfel prezența otitei medii cu exsudat. Dacă există presiune negativă aceasta poate însemna că bebelușul prezintă riscul de dezvoltare a unei infecții a urechii.

Otoemisiuni acustice (otoacoustic emissions – OAE)

Aceste teste reprezintă o metodă unică de examinare a funcționării cohleei. Sunetele sunt transmise către urechea copilului cu un difuzor. Un microfon înregistrează reacția la sunetul din cohlee (cunoscut sub numele de emisie). Astfel se obțin informații importante privind celulele senzoriale ciliate din cohlee.

Potențialul evocat auditiv al trunchiului cerebral (Auditory Branstem Response – ABR)

Pentru nou-născuți, bebeluși sau copiii care nu pot fi supuși cu certitudine unui test comportamental există alte teste mai obiective, precum AR, care pot determina capacitățile auditive. În urechea bebelușului sunt redate clicuri prin intermediul căștilor. ABR oferă informații privind funcționarea căilor auditive la nivelul trunchiului cerebral. Este înregistrată reacția la aceste tonuri, obținându-se o estimare a sensitivității auditive.

A.S.S.R (Auditory Steady State Response)

La fel ca și celelalte, este un test obiectiv, neinvaziv și care se face în starea de somn a copilului fără anestezie. Acesta este un test foarte important, deoarece rezultatele obținute aici sunt schițate pe o audiogramă. O audiogramă este un formular care se completează în timpul unui test de auz și care înregistrează nivelurile auzului la frecvențe diferite. Acestea ajută audiologul să înțeleagă nivelul deficienței de auz.

Teste auditive comportamentale

În general aceste teste cer copilului să reacționeze la sunete de intensitate redusă într-un anumit fel (verbal, indicând un desen, ridicând o mână sau printr-un un joc). Aceste teste pot fi distractive, iar pentru bebeluși simpla întoarcere a capului la auzul unui sunet reprezintă cea mai bună metodă de test.

În 2 minute puteți afla cât de bine aude copilul dumneavoastră

Rezultatele testelor de auz sunt schițate pe o audiogramă care ajută specialistul să interpreteze nivelul și tipul deficienței de auz. În cazul în care se va diagnostica o pierdere de auz, cu ajutorul aparatelor auditive, copilul tău se va dezvolta normal.

De ce este important auzul?

Auzul este unul dintre cele mai importante simțuri ale copilului tău și se formează îndeosebi, în perioada infantilă.

Acest simț îi permite să își dezvolte aptitudini esențiale, cum ar fi abilitățile de comunicare, cititul, pasiuni precum dragostea pentru muzică, având în acelasi timp un rol important în anticiparea pericolelor exterioare. Știai că 3 din 1000 de bebeluși se nasc cu probleme auditive?

Testarea și ajutorul primit din partea specialiștilor preocupați de sănătatea copilului tău reprezintă soluții simple, dar de durată. Din păcate, hipoacuzia nu este un defect vizibil la naștere, bebelușii care suferă de o astfel de deficiență, avand un comportament asemănător nou-născuților cu auz normal. Din acest motiv, specialiștii în domeniu recomandă testarea fiecărui bebeluș pentru a preveni anumite deficiențe de auz și a evita pierderea definitivă a acestui simț vital. Toți părinții pot simți teama răspunsului oferit de aceste teste, dar testarea reprezintă primul pas. Aparatul auditiv vă ajută copilul să participe la activitățile școlare, să se joace alături de prietenii lui și să se dezvolte corespunzător.

Soluții tehnologice

Astăzi practic nu există hipoacuzie care să nu poată fi remediată cu ajutorul tehnologiei potrivite.

După o diagnosticare precisă a deficienței auditive, trebuie selectată cât mai curând posibil tehnologia corespunzătoare pentru a asigura copilului o experiență auditivă timpurie. Tehnologia respectivă poate lua forma unui implant cohlear, cu un electrod implantat chirurgical în urechea internă și un procesor extern. Această opțiune este din ce în ce mai des utilizată în cazul hipoacuziilor grave și profunde. Totuși, în multe cazuri, opțiunea corectă poate fi aparatul auditiv. Acestea amplifică sunetele și ele pot ajuta copiii de toate vârstele.

Alegerea unui aparat auditiv potrivit poate ajuta copilul dvs. să-și dezvolte bune aptitudini de comunicare.

În general copiilor mici li se montează aparate auditive retroauriculare. Acestea pot avea multe culori și remediază un vast domeniu de hipoacuzii – ușoare, moderate și profunde. Alți copii pot reprezenta candidați pentru aparatele intraauriculare, care sunt individualizate și se montează în canalul auditiv pentru cazurile de hipoacuzie medie până la gravă.

O altă opțiune pentru copiii mai mari o reprezintă aparatele auditive externe de tip receptor.

Este disponibilă o întreagă gamă de accesorii pentru aparate auditive care ajută copiii să comunice mai bine prin telefon, atunci când ascultă muzică sau se uită la televizor, cu dispozitive Bluetooth sau pur și simplu cu verificarea sau reglarea funcțiilor. Avem o gamă variată de modele de aparate auditive special concepute pentru nevoile copilului dumneavoastră.

Copiii reprezintă viitorul nostru.

Oferindu-le acces la multitudinea de sunete care colorează lumea îi putem ajuta să-și dezvolte aptitudinile auditive de care au nevoie pentru a-și construi viitorul. Tehnologiile inovatoare ne permit să satisfacem cu succes cerințele tot mai mari. Multe dintre dezvoltările din domeniul pediatriei au deschis drumul pentru progresul soluțiilor de reabilitare. Procesele inovatoare continuă, iar prioritatea rămâne pregatirea de astăzi a copiilor de mâine precum și suportul practic acordat părinților lor. O proteză auditivă poate schimba viața copilului dumeavoastră.

Auzul este unul dintre cele mai importante simțuri ale unui copil.

Prin auz, copiii își dezvoltă aptitudinile de comunicare și limbaj, apreciază sunetele lumii în care trăiesc, învață să citească, să iubească muzica și să anticipeze pericolele. Hipoacuzia nu împiedică toate aceste lucruri dacă amplificarea sunetelor are loc timpuriu. Aparatele auditive sunt parte din viața copiilor cu pierderi auditive.

Adesea, dacă se iau măsuri din timp și dacă se aleg soluțiile corecte pot fi învățate toate aceste sunete, inclusiv vorbirea. 

Viitorul copiilor cu deficiențe de auz este acum unul strălucit datorită aparatelor auditive performante, cu o întreagă paletă de optiuni. Informatiile din aceasta pagina va vor ajuta sa intelegeti:

  • Auzul copiilor
  • Vorbirea si dezvoltarea limbajului
  • Cum sa monitorizati auzul pe intreaga perioada a copilariei
  • Tipurile de hipoacuzie
  • Cum sa protejati auzul copilului dvs. si sa preveniti hipoacuzia.

Aspecte importante ale comunicării

Cohleea, care reprezintă organul senzorial al auzului, ajunge la gradul maxim de dezvoltare și permite copilului să audă în săptămâna 20 a sarcinii. Aceasta înseamnă că un copil poate fi expus sunetelor mamei sale și altor voci chiar înainte de naștere. După naștere, sensibilitatea cohleară a unui nou-născut este similară cu cea a adultilor, însă copiii trebuie să învețe cum să folosească auzul prin intermediul aparatelor auditive pentru a pune bazele comunicării.

Localizare

Una dintre primele aptitudini auditive pe care le veți observa la copilul dvs. este localizarea, capacitatea de a identifica cu precizie sursa unui sunet. Întrucât noi auzim cu ambele urechi (binaural), suntem capabili să identificăm cu precizie sursa unui sunet. În general, copiii și nou-născuții își mișcă sau deschid ochii larg la auzul unui sunet.

Această reacție este cunoscută sub numele de reflexul de tresărire și este provocată de multe sunete. Atunci când cop dvs. ajunge la varsta de 5-6 luni, puteți observa mai atent reacția sa generând sunete în spatele său, în părțile laterale ale sale atunci când acesta privește drept în față (aveți grijă sa nu vă vadă atunci când faceți aceste sunete).
În mod normal o simplă șoaptă va face copilul să se întoarca în direcția din care vine sunetul. Deși ne așteptăm ca un copil să reacționeze la sunetele puternice, este foarte important să vedem cât de bine reacționează la sunete de intensitate redusă (ca de ex. sunetul literei „s”). În primul an de viata copilul dvs. își va perfecționa capacitatea auditivă și ar trebui să reacționeze și să caute sursa sunetelor din casă, precum soneria de la ușă sau soneria telefonului, uși trântite, alți copii, jucării muzicale și vorbire.

Vorbirea copilului dvs. și dezvoltarea limbajului

Etapele de dezvoltare:

  • 9 luni – demonstrarea înțelegerii cuvintelor simple precum „mami”, „tati”, „nu”, „pa-pa”.
  • 10 luni – copilul trebuie să se exprime într-un mod „asemănător vorbirii”, legând silabe individuale („da-da-dada”). Cam la această vârsta apar primele cuvinte recognoscibile.
  • 1 an – va avea unul sau mai mult cuvinte rostite.
  • 18 luni – înțelegerea frazelor simple, identificarea obiectelor sau instrucțiunilor familiare (fără gesticulatii) și indicarea părților corpului. De asemenea, vocabularul său trebuie să conțină între 20 și 50 de cuvinte și trebuie să utilizeze fraze scurte („nu mai”, „vreau afară”, „mami sus”).
  • 24 luni – vocabularul utilizat trebuie să conțină cel putin 150 cuvinte și trebuie să apară propozițiile scurte de câte două cuvinte. Cea mai mare parte a vorbirii trebuie să fie înțeleasă de adulți care nu se găsesc de regulă în jurul copilului. De asemenea copiii trebuie să stea și să asculte lectura cărților de povești.
  • 3-5 ani – limbajul vorbit trebuie să fie utilizat frecvent pentru a exprima dorințe, sentimente, pentru a transmite informații și a pune întrebări. Un preșcolar trebuie să înțeleagă aproape tot ceea ce i se comunică. Vocabularul se dezvoltă de la 1000 la 2000 cuvinte, incluse în propoziții complete și cu sens. Toate sunetele vorbirii trebuie să fie clare și inteligibile la sfârșitul perioadei preșcolare.

Aceste etape sunt în general valabile tuturor copiilor. În cazul în care micuțul se află cu 2-3 luni în întârziere față de grupele de vârsta menționate mai sus, acest fapt poate indica prezența hipoacuziei sau întarzieri ale dezvoltarii vorbirii/limbajului.

Semne ale deficientelor auditive

Trebuie să fiți întotdeauna atent atunci când copilul nu reacționează în mod normal la sunete. Uneori absența reacției este atribuită lipsei de atenție, însă este important să determinați dacă lipsa reacției nu se datorează incapacității auditive.Simptome comune ale auzului diminuat:

  • Neobservarea vorbirii unei persoane ce nu se află în câmpul vizual, în special în absența surselor de distragere a atentiei
  • Privire uimită atunci când realizează că numele său a fost strigat (la o intensitate normală sau chiar ridicată)
  • Folosirea frecventă a cuvintelor „ce?” și „huh?”
  • Privirea insistentă asupra feței vorbitorului
  • Așezarea prea aproape de televizor atunci când volumul este suficient pentru restul privitorilor
  • Creșterea volumului televizorului sau aparatelor audio la nivele anormale
  • Lipsa reacției la vocile auzite prin telefon sau schimbarea frecventă a acestuia de la o ureche la alta
  • Lipsa reacției la sunete de intensități ridicate

Cel mai important semn al unei posibile hipoacuzii o reprezintă dezvoltarea întârziată a limbajului și a vorbirii.

 

Auzul copiilor

Există câteva condiții ce pot apărea înainte de naștere, după naștere, sau în timpul copilăriei, care pot afecta capacitatea unui copil de auzi normal. În principal există doua tipuri de hipoacuzie: conductivă și neurosenzorială. În caz de hipoacuzie conductivă (afecțiune tratabilă medical)  urechea internă funcționeaza normal, însă există probleme la urechea mijlocie sau urechea externă care împiedică sunetul să ajungă la urechea internă. Hipoacuziile conductive sunt de gravitate ușoară până la medie, în general sunt temporare și tratabile. Puteți simula hipoacuzia conductivă astupându-vă urechea cu degetul. Copiii sunt viitorul nostru și testarea auzului din primele zile de viata este importantă. Cât de bine aude copilul tau? Vino acum și testează-i auzul la Audionova, în centrele specializate in pediatrie din toată țara. Aparatele auditive pot salva viața copilului tău.

Sunetele externe

Sunt atenuate în timp ce propria voce se aude mai tare decât în mod normal. Mai jos sunt prezentate câteva dintre cauzele comune ale hipoacuziei conductive.

Atunci când ceara se acumuleaza în canalul auditiv, ea acționeaza ca un dop, împiedicând undele sonore să ajungă la timpan. Cerumenul în exces trebuie topit cu picături speciale si apoi eliminat de un medic sau de o altă persoană calificată. Bețișoarele cu vată nu trebuie utilizate niciodată pentru a elimina ceara compactată deoarece ele pot împinge dopul de ceară mai adânc sau pot chiar perfora timpanul.

Obiecte străine

Obiectele mici, precum firimiturile, băgate în ureche pot bloca undele sonore sau pot perfora timpanul. Urechea înotătorului este o infecție bacteriană care poate provoca inflamarea canalului auditiv până la închidere, generând o hipoacuzie temporară; acest lucru se întâmplă atunci când canalul auditiv rămane ud după baie.

Otita medie reprezintă cea mai des întâlnită cauză a hipoacuziei conductive la copii. Otita medie este un termen general utilizat pentru a descrie un set de afecțiuni ale urechii mijlocii. Peste 85% dintre copii vor suferi pe parcursul copilăriei cel puțin o infecție a urechii. Infecțiile urechii reprezintă a doua cauză a vizitelor cu copii la medic. Otita medie are diverse cauze și forme.

Cel mai frecvent factor singular îl reprezintă infectarea adenoidului care conține bacterii sau blocarea trompei lui Eustache care leagă urechea mijlocie de nazofaringele aflat în spatele nasului. De asemenea infecțiile urechii pot fi cauzate de infecții ale tractului respirator superior sau de expunerea la fumul de țigară. Cele mai frecvente tipuri de otită medie sunt otita medie acută și otita medie cu exsudat. Otita medie acută (Acute Otitis Media – AOM) – dureri, febră, insomnii și deficiențe auditive, acestea sunt simptomele comune ale otitei medii acute (sau otita medie supuranta).

Acest tip de infectie se poate vindeca de la sine sau cu ajutorul antibioticelor. În anumite cazuri otita medie acută poate cauza perforarea timpanului, provocând scurgeri. Dacă este netratată ea poate conduce la afecțiuni grave ale urechii mijlocii sau ale urechii interne. Otita medie cu exsudat (Otitis Media with Effusion – OME) – urmează adesea unei otite medii acute. OME apare atunci când lichidul rămâne în urechea mijlocie, împiedicând vibrația timpanului și mișcarea urechii mijlocii. Astfel se produce o hipoacuzie de gravitate ușoară până la medie.

La copiii cu vârste foarte mici această hipoacuzie poate afecta dezvoltarea limbajului vorbit. Tratamentul otitei medii cu exsudat nu este bine determinat. Uneori infecția se vindecă de la sine, cu ajutorul antibioticelor sau prin miringotomie – eliminarea chirurgicală a lichidului – iar alteori otita rezistă acestor tratamente tradiționale. Dacă infecția persistă în prezența hipoacuziei, pot fi folosite tuburi de timpanostomie de ventilație sau de echilibrare a presiunii pentru drenarea lichidului. Astfel se poate evita acumularea de presiune ce poate genera alte infecții ale urechii. Tuburile pot restabili auzul normal, pot preveni acumularea lichidului, pot reduce incidența infecțiilor și pot în acelasi timp preveni alte complicații grave.

Hipoacuzia neurosenzorială

(tratabila cu tehnologia moderna) Hipoacuzia neurosenzorială este provocată de pierderea funcționării necorespunzătoare a cohleei (senzorială) sau a căilor auditive către creier (neurală) și adesea este prezentă de la naștere (congenitală). Ea se poate de asemenea dezvoltă că o consecință a expunerii la zgomot, a înaintării în vârstă sau a expunerii la medicamentații ototoxice.

Poate varia de la ușoara la profundă și poate afecta doar anumite domenii de frecvență sau întreg spectrul de frecvențe. De exemplu, este posibil să nu fie detectate sunetele de înaltă frecvență în timp ce sunetele de joasă frecvență sunt auzite normal. Hipoacuzia neurosenzorială este permanentă și ea nu poate fi tratata chirurgical sau medicamentos. În majoritatea cazurilor persoanele ce sufera de această afecțiune pot fi ajutate cu aparate auditive, iar în alte cazuri cu implanturi cohleare.
Mai jos sunt prezentați factorii care indică faptul că un copil poate fi expus hipoacuziei. Dacă nu aveți certitudini legate de aceste condiții sau daca sunteți îngrijorat față de auzul copilului dvs., consultați un specialist ORL sau un audiolog.

  • Nou-nascuti – de la naștere la vârsta de 28 de zile
  • Rezultat negativ al testului auditiv (test de auz)
  • Cazuri precedente în familie de hipoacuzie neurosenzorială ereditară
  • Infecții intrauterine, precum citomegalovirus, rubeola, sifilis, herpes și toxoplasmoza
  • Diformități craniofaciale, inclusiv cele care afectează pavilionul și canalul auditiv
  • Greutate la nastere sub 1500 grame
  • Hiperbilirubinemia și nivelul serului, necesitând transfuzie (icter)
  • Medicații ototoxice (medicamente care afectează auzul), inclusiv aminoglicoside (antibiotice precum Gentamicina) utilizate în mai multe cursuri sau în combinație cu diuretice
  • Meningita bacteriană
  • Scor Apgar (sanatate generală) de 0-4 la 1 minut sau 0-6 la 5 minute dupa naștere
  • Ventilație mecanică timp de 5 zile sau mai mult
  • Constatări asociate sindromurilor despre care se știe că includ hipoacuzia neurosenzorială

Bebeluși – între 29 zile și 2 ani

  • Îngrijorări privind dezvoltarea sau comunicarea întârziată
  • Meningita bacteriană sau alte infecții despre care se știe că provoacă hipoacuzie neurosenzorială
  • Traume craniene asociate pierderii cunoștinței sau fracturilor craniene
  • Medicații ototoxice, inclusiv agenți chemoterapeutici sau aminoglicoside, utilizate în combinație cu diuretice
  • Constatări asociate sindroamelor despre care se știe că includ hipoacuzia neurosenzorială
  • Otita medie cu exsudat (lichid) cu o durată de trei luni sau mai mare

Expunerea la zgomot

Una dintre cele mai frecvente cauze și în același timp cel mai ușor de prevenit – cauze ale hipoacuziei neurosenzoriale permanente este expunerea la zgomot. Nivelele ridicate ale zgomotului pot provoca daune temporare sau permanente ale celulelor senzoriale ciliate din cohlee. Vehiculele, aparatura casnică sau echipamentele audio – toate acestea produc zgomote care pot afecta negativ auzul în funcție de intensitatea zgomotului și de durata de expunere. În plus, anumite jucării sau jocuri video și concertele rock pot avea un volum suficient de tare pentru a afecta auzul.

Copiii trebuie să cunoască pericolele expunerii la zgomot și învățați să utilizeze protecții auditive atunci când este cazul.

Hipoacuzia mixtă

Uneori apar o combinație de factori care afectează atât urechea externă sau mijlocie, cât și cea internă(cohleea), generând o hipoacuzie de tip mixt.

Ce trebuie să faceti dacă suspectați hipoacuzia copilului dvs.
Dacă sunteți de părere că există un caz de hipoacuzie, primul pas este să solicitați medicului de familie să vă dea o trimitere pentru un examen audiologic. Acest examen va identifica prezența deficienței auditive și gravitatea acesteia. Nici un copil nu este prea mic pentru examenul audiologic. Tehnologia de astăzi permite chiar și testarea nou-născuților. În timp ce testele simple pot fi efectuate de asistente sau voluntari calificati, evaluarea completă a auzului unui copil trebuie efectuată doar de un acustician specialist în aparate auditive specializat. Scopul examenului audiologic este să determine dacă există hipoacuzia, care este gravitatea acesteia și identificarea tipului de hipoacuzie. Rezultatele testului sunt reprezentate într-o audiogramă.

Dacă rezultatele testului indică faptul că un copil suferă de hipoacuzie, rețineti că în prezent tehnologia modernă poate ajuta un copil cu deficiențe auditive să crească și să aibă o viață normală.

Vă așteptam împreună cu micuții dumneavoastră pentru testarea auzului în toate centrele Audionova!