Ultimele luni au reprezentat o provocare pentru toată lumea, asta dacă vrem să descriem situația în termeni optimiști. Izolarea, nesiguranța, teama oamenilor pentru sănătatea lor, pentru familiile lor, pentru stabilitatea lor financiară, par că ne-au aruncat pe toți într-un vârtej de evenimente în care empatia față de nevoile și problemele celor din jur își găsește prea puțin loc.
Cu toate acestea, noi credem că în astfel de momente este cu atât mai important să ne amintim că nu e nevoie de foarte mult pentru a aduce o schimbare în bine în viața celor din jur. Că ne trebuie doar un strop de omenie și compasiune, mai ales, în perioadele excepționale cum este cea pe care o traversăm.
Povestea următoare ilustrează pe deplin convingerile noastre. Povestea începe așa…doamna DM, în vârstă de 68 ani, trecea de ani de zile prin fața centrului nostru din Ploiești fără a găsi îndrăzneala de a intra. Își face curaj și intră în ianuarie anul acesta, o văd în fața mea la recepție, prezentabilă și foarte cochetă, dar stingheră. Îmi mărturisește jenată că nu înțelege aproape nimic din ce se întâmplă în jur, că ascultă la televizor cu sonorul încet deși nu aude nimic, din teama de a nu-i deranja pe cei din jur.
Îi prepar doamnei un ceai, mai stăm puțin de vorbă până se relaxează și apoi o invit să îi fac audiograma. Rezultatul, deloc suprinzător, hipoacuzie medie bilaterală. Îi pun aparate de probă și o văd cum se luminează brusc la față și la fel de brusc începe să plângă. Mă înțelegea foarte bine, deși vorbeam la fel de încet ca sonorul televizorului la care privea în zadar de atâția ani. Din nefericire, deși își dorește să achiziționeze aparatele doamna nu își poate permite, e mai important pentru ea să își ajute fiica să-și cumpere propria locuință. Îmi spune că revine luna viitoare, dar desigur că asta nu se întâmplă. O sun lunar o perioadă și îmi mulțumește, dar îmi răspunde că situația ei financiară este aceeași, nu poate cumpăra nici măcar aparatele de bază.
La un moment dat în timpul pandemiei aparatele atât de dorite și necesare intră la promoție. Foarte entuziasmată o sun și când aude noul preț, doamna izbucnește în plâns. Îmi mulțumește pentru gest, dar îmi spune că este la Constanța și nu poate părăsi orașul din cauza restricțiilor. Mă tot gândesc la o soluție, nu pot renunța tocmai acum când doamna este atât de aproape de a avea o viață normală. O contactez pe fiica ei care vine apoi la cabinet, reglez aparatul conform cu audiograma, îl împachetăm frumos și îl trimitem prin curier. După câteva zile doamna primește surpriza la ușă și un filmuleț pe WhatsApp care cuprinde instrucțiuni pas cu pas pentru a putea folosi aparatul.
Mă sună imediat plângând să îmi mulțumească și mă emoționează și pe mine. De atunci mă întreabă săptămânal ce fac și dacă sunt bine. Nu a fost nevoie decât de un gest mic pentru a schimba în bine viața cuiva. Este un sentiment extraordinar pe care nu știu dacă îl pot descrie în cuvinte!
Lungu Alexandra
Ploiesti- Neagoe Basarab
Comentarii recente