Minunea vieții – de Onică Mihai
Mergeam prin Univers tiptil, agale,
Cu ochii-ncețoșați și fără glas,
Nu auzeam nimic șoptit, în cale,
Dar cu speranța-n suflet am rămas…
Și iată că veni din depărtare
Un suflu îngeresc de neuitat:
AUDIONOVA – TEHNICI TEMERARE,
Și slujitoare de invidiat!
Iar sunetele îmi mângâie timpanul
Și decibelii se supun voioși
Când vraja mâinilor, cu tot elanul
Decide soarta anilor frumoși!
Se contopesc cântări în armonie
Întregul Univers redă lumini,
Auzul soarbe sfânta simfonie
Expusă de un cor de heruvimi!
Îi mulțumim pacientului nostru pentru versurile dedicate și sperăm să auzim numai de bine!
Comentarii recente