Scris de: M.K.- Audionova

Foarte multa lume ma intreaba cum e sa lucrezi la Audionova. Cum mi-am ales domeniul acesta si daca imi place. Sincer cred ca a fost invers, nu eu am ales sa lucrez aici ci meseria m-a gasit pe mine. Va spun toate acestea deoarece ,datorita acestui loc de munca ,am putut sa ajut o persoana foarte draga mie. Sunt atasata de toti pacientii mei dar atunci cand pacientul este nepotelul meu situatia este putin mai profunda.

Probabil o sa credeti ca sunt subiectiva si imi laud familia dar el este un baietel foarte inteligent , dezinvolt si plin de personalitate. Are 4 anisori si vorbeste 2 limbi straine , maghiara si germana .

Sa va povestesc cum a ajuns la Audionova.

Primul gest ce ne-a pus pe ganduri a fost faptul ca te ruga uneori sa repeti ce ai spus. Daca eram mai multi intr-o incapere si era galagie se apropia de tine cand ii vorbeai. Nu se intampla acest lucru des dar suficient cat sa arunce o umbra de indoiala.

Desi vorbeste 2 limbi- dupa cumv v-am mai spus o data -litera „r” si grupul „ch” aveau o pronuntie ciudata. Nici acest lucru nu a fost un fapt determinat deoarece multi copii de varsta lui vorbesc usor rarait.

Cu toate acestea verisoara mea s-a hotarat sa mearga la un control ORL. De acolo a inceput toata povestea.

Ne-am intalnit in acea seara si am inceput sa le explic ce inseamna hipoacuzia , de cate tipuri este, care sunt cauzele si ce putem face . Insa, fara sa fiu la cabinet ,cu toate testele la indemana, situatia nu a fost clarificata, era doar o poveste lunga cu multe posibilitati. Am subliniat necesitatea unui control amanuntit si o explicatie pe masura.

A doua zi ne-am intalnit la mine la cabinet. M. ,foarte dragut si increzator, a stat mult mai cuminte decat ma asteptam . A inteles exact ce are de facut , a fost atent si am facut audiograma (testare de auz).

Rezultatul a fost cat se poate de clar , hipoacuzie medie bilaterala.

Acum ,pentru a intelege ce inseamna acest lucru , v-as ruga sa va puneti vata in fiecare ureche si sa-l rugati pe cel de langa dumneavoastra sa va vorbeasca.

Il auziti , unele cuvinte mai bine altele foarte neclar. Daca va uitati direct la persoana care va vorbeste si aceasta din urma ridica vocea o sa observati ca aveti o intelegere mai buna, nu perfecta dar suficienta cat sa puteti lega cuvintele intr-o propozitie cu sens.

Acest lucru il facea M. in fiecare zi. Se concentra mult mai mult decat restul copiilor de varsta lui ca sa poata auzi. Mai mult decat atat , fiind dintr-o familie cu inclinatii muzicale , el a invatat sa cante la vioara.

Cu testul in fata a trebuit sa ma detasez de situatie si sa privesc totul prin ochii unui profesionist. Conform rezultatului aveam o hipoacuzie medie. Un copil de 4 ani care are nevoie de niste aparate clare, rezistente (fizic, umezeala si praf) si usor de folosit. Inca de la bun inceput aparatele intraauriculare( cele minuscule care se pun in ureche) au iesit din discutie deoarece nu avea varsta potrivita pentru ele. Sunetul trebuie sa fie natural, vocile sa fie clare si usor de inteles . In plus este necesar un aparat care sa redea muzica , cu note muzicale distincte. Am stiut exact ce aparate vreau sa poarte si i le-am adus sa le probeze.

Foarte curios din fire mi-a pus o sumedenie de intrebari. Inainte sa i le pun pe urechi am stat si am povestit despre ele : cum o sa il ajute, de ce trebuie sa le poarte, cat trebuie sa le poarte ,ce are voie si ce nu are voie sa faca. Nu va enumar chiar tot ce m-a intrebat pentru ca, la un moment dat, dezbateam de ce are folia de pe baterie culoarea portocalie si nu verde.

Intr-un final am incheiat interogatoriul – prin acest lucru vreau sa subliniez ca eu eram persoana interogata si el era anchetatorul-.Stia exact ce urmeaza sa se intample, pas cu pas si era curios cum va auzi cu ele.

Le-am pus frumos pe urechi, le-am reglat si le-am pornit. Tin minte ca primul lucru pe care l-a spus a fost „aputzi te aud” (aputzi insemnand tati pe maghiara) . Toti eram cu gura pana la urechi dar M. era cel mai incantat dintre noi.

Tatal lui i-a adus vioara si vreau sa va imaginati o vioara mica, atat de mica incat ai fi crezut ca e de jucarie. M. a luat in mana instrumentul si foarte galant a inceput sa cante.

Am ascultat 3 melodii, toate cantate corect . In cabinetul meu eram eu , M. ,mama si tatal lui iar sunetul fin de vioara le-a chemat si pe colegele mele din celalalt cabinet .

Toti stateam si ne incantam privindu-l pe acest micut geniu. Totul a decurs atat de natural, incat ai fi crezut ca poarta aparatele de foarte mult timp.

Resound Verso se numesc aparatele si erau evident cea mai buna alegere. Cand i-am spus ca trebuie sa le dam jos si sa le comandam pe ale lui, acestea fiind aparate de proba, aproape ca s-a suparat pe mine. I-am promis ca nu o sa dureze mai mult de trei zile pana cand o sa le primeasca pe ale lui. Acestea fiind fagaduite ne-a luat pe toate la rand, ne-a pupat si a zis ca abia asteapta sa ne vedem si sa ii dam „antenutele lui”.

Zilele au trecut repede si ne-am trezit din nou la cabinet in aceasi formula. M. foarte entuziasmat cauta aparatele cu ochii. S-a asezat pe scaun si imi urmarea fiecare miscare. Cand le-am scos din cutie a inceput sa chicoteasca nerbadator : „antenutele mele , antenutele mele”. Totul a decurs perfect, aparatele sunt pe urechi , M. este la mine in brate si discutam despre diverse probleme ce il framanta -ce surub desface surubelnita mea mica -.

Rezultatele sunt evidente , usurinta si claritatea in exprimare a fost vizibila chiar din primele saptamani. A fost cu ele la joaca , la gradinita chiar si la concert.

Au trecut 6 luni de atunci, 6 luni in care le-a purtat zi de zi. In rest M. este acelasi copilas dragut, plin de energie si foarte curios.

Sunt foarte de mandra de el, nicio retinere, nicio prejudecata. El este M. , nepotelul meu, are “antenute” si este fericit ca aude bine.

Mai puteti sa ma intrebati daca imi place ce fac?