Numele meu este Karina, am 17 ani și sunt hipoacuzică. Nu am fost dintotdeauna în această ipostază, ea a survenit în urma administrării unor medicamente antidepresive. Mi-am pierdut tatăl la vârsta de doar 7 ani și de parcă nu ar fi fost de ajuns mama a plecat în Italia pentru a ne putea descurca mai bine. De atunci locuiesc singură, uneori mai vin mătușa și verișoara mea pe la mine pentru a-mi aduce mâncare gătită. Prima zi de școală a reprezentat pentru mine una din cele mai oribile amintiri… nici unul din părinții mei nu au fost alături de mine. Toți făceau fotografii și zâmbeau alături de părinții lor. Eu eram singură… Am intrat în depresie, mă simțeam abandonată și cu o mulțime de greutăți pe umeri, nespecifice vârstei. În doar 3 ani am fost nevoită să iau niște pastille ototoxice pentru tratarea depresiei, dar am început să am amețeli și aveam tot mai des senzația de zgomote în urechea dreaptă. Mătușa a considerat că ar trebui să merg să îmi fac un test auditiv pentru acele zgomote. S-a dovedit a fi hipoacuzie. Trebuia să port aparate auditive, un nou motiv de supărare. Nu voiam să fiu “clovnul” școlii.

 

Totul a inceput la Audionova.

 

Îmi aduc aminte și acum ziua în care am fost acolo, de parcă ar fi fost ieri. Teama de a recunoaște că sunt hipoacuzică m-a cuprins atât de tare, încât pur și simplu nu voiam să îmi recunosc deficiența de auz. Și, da, acum spun tare că am o deficiență de auz reabilitată cu aparate auditive performante.

Mătușa mea m-a insoțit în această experiență pe care vreau să o împărtașesc!

Tot ea mi-a făcut o programare la Audionova. Ajunsă acolo, totul mergea conform planului. Trăiam în lumea mea simplă, fără prea multe activități. Ne-a întâmpinat o doamnă îmbrăcată în halat alb, care ne-a servit cu ceai și biscuiți. Nu știam ce se întâmplă, eram suspicioasă. La ora programării, ne-a invitat într-un cabinet frumos amenajat, având chiar o poză cu familia ei numeroasă. Totul devenise mai prietenos, însă starea mea de neliniște predomina în mintea mea.

Dialogul a decurs firește, m-am simțit confortabil și mi s-a explicat pas cu pas ce mi se va întâmpla, nimic dureros sau care să mă afecteze.

M-a rugat să apăs pe un buton de fiecare dată când aud sunete și să repet câteva cuvinte. Nu m-a scăpat din ochi doamna specialist. Era foarte atentă la mine și îmi zâmbea din când în când.

 

Rezultatul era previzibil. Hipoacuzie medie bilaterală, eram conștientă de asta.

După diagnosticare, am probat mai multe modele de aparate auditive! Nici nu știam că există atât de multe! Bine, prefer denumirea de “aparat auditiv” și nu de “proteză auditivă”, deși acest aspect nu are nici o relevanță. Erau atât de mici încât nici nu îmi venea să cred. Când mi le-a pus la urechi, deja am simțit diferența! Și mare mi-a fost mirarea când am văzut că sunt și compatibile wireless cu smartphone-ul meu. Asta m-a convins că este ceea ce am avut nevoie: aparate auditive inteligente Linx. Acum vorbesc pe Facetime cu mama mea din Italia auzind direct în aparatele auditive, mă uit pe net la seriale sau la clipuri pe Youtube. Totul este mult mai simplu!

Pot să îmi schimb programul în funcție de mediul în care mă aflu, iar dacă le pierd le găsesc ușor prin localizarea GPS.

Viața mi s-a schimbat din acel moment! Sunt mai încrezătoare și mă bucur de toate momentele.

Aparatele auditive mi-au schimbat viața!

Multumesc, Audionova!