Numele meu este Karina, am 17 de ani si sunt hipoacuzica. Nu am fost dintotdeauna in aceasta ipostaza, ea a survenit in urma administrarii unor medicamente antidepresive. Mi-am pierdut tatal la varsta de doar 7 ani, si de parca nu ar fi fost de ajuns mama a plecat in Italia pentru a ne putea descurca mai bine. De atunci locuiesc singura, uneori mai vin matusa si verisoara mea pe la mine pentru a-mi aduce mancare gatita.  Prima zi de scoala a reprezintat pentru mine una din cele mai oribile amintiri … nici unul din parintii mei nu au fost alaturi de mine. Toti faceau fotografii si zambeau alaturi de parintii lor. Eu eram singura … Am intrat in depresie, ma simteam abandonata si cu o multime de greutati pe umeri, nespecifice varstei. In doar 3 ani am fost nevoita sa iau niste pastille ototoxice pentru tratarea depresiei, dar am inceput sa am ameteli si aveam tot mai des senzatia de zgomote in urechea dreapta. Matusa a considerat ca ar trebui sa merg sa imi fac un test auditiv pentru acele zgomote. S-a dovedit a fi hipoacuzie. Trebuia sa port aparate auditive, un nou motiv de suparare. Nu vroiam sa fiu “clovnul” scolii.

 

Totul a inceput la Audionova.

Imi aduc aminte si acum ziua in care am fost acolo, de parca ar fi fost ieri. Teama de a recunoaste ca sunt hipoacuzica m-a cuprins atat de tare, incat pur si simplu nu voiam sa imi recunosc deficienta de auz. Si , da, acum spun tare ca am o deficienta de auz reabilitata cu aparate auditive performante.

Matusa mea m-a insotit in aceasta experienta pe care vreau sa v-o impartasesc si voua! Tot ea mi-a facut o programare la Audionova. Ajunsa acolo totul mergea conform planului. Traiam in lumea mea simpla, fara prea multe activitati. Ne-a intampinat o doamna imbracata in halat alb care ne-a servit cu  ceai si biscuiti. Nu stiam ce se intampla, eram suspicioasa. La ora programarii, ne-a invitat intr-un  cabinet frumos amenajat, avand chiar o poza cu familia ei numeroasa. Totul devenise mai prietenos, insa starea mea de nelinista predomina in mintea mea.

Dialogul a decurs fireste, m-am simtit conforabil, si mi s-a explicat pas cu pas ce mi se va intampla, nimic dureros sau care sa ma afecteze.

M-a rugat sa apas pe un buton de fiecare data cand aud sunete si sa repet cateva cuvinte. Nu m-a scapat din ochi doamna specialist. Era foarte atenta la mine si imi zambea din cand in cand.

Rezultatul era previzibil. Hipoacuzie medie bilaterala, eram constienta de asta.

Dupa diagnosticare, am probat mai multe modele de aparate auditive! Nici nu stiam ca exista atat de multe! Bine, prefer denumirea de “aparat auditiv” si nu de “proteza auditivea”, desi acest aspect nu are nici o relevant. Erau atat de mici incat nici nu imi venea sa cred. Cand mi le-a pus la urechi, deja am simtit diferenta! Si mare mi-a fost mirarea cand am vazut ca sunt si compatibile wireless cu smartphone-ul meu. Asta m-a convins ca este ceea ce am avut nevoie:  aparate auditive inteligente Linx². Acum vorbesc pe Facetime cu mama mea din Italia auzind direct in aparatele auditive, ma uit pe net la seriale sau la clipuri pe Youtube. Totul este mult mai simplu!

Pot sa imi schimb programul in functie de mediul in care ma aflu, iar daca le pierd le gasesc usor prin localizarea prin GPS.

Viata mi s-a schimbat din acel moment! Sunt mai increzatoare si ma bucur de toate momentele.

Aparatele auditive mi-au schimbat viata!

Multumesc, Audionova!