Scris de: A. P.. – Audionova

Fiecare zi de muncă este specială și diferită datorită pacienților care provin din toate mediile sociale, beneficiind mai mult sau mai puțin de posibilități financiare și având diferite vârste.

Poate datorită acestui fapt, domeniul nostru de activitate ne dăruiește satisfacții personale și profesionale, neintervenind monotonia.
Pacientul meu este un băiat în vârstă de 10 ani – P.G. care a ajuns la cabinetul nostru adus de o rudă îndepărtată ce voia să îl ajute. Din discuțiile avute cu însoțitorul, am aflat că face parte dintr-o familie problematică, în care mama suferă de insuficiență renală cronică iar tătal nu manifestă vreun interes față de copiii lui.

De familie are grijă băiatul cel mare, acesta având vârsta de 16 ani, din nefericire la rândul lui hipoacuzic și neșcolarizat. Sora cea mai mare este căsătorită și nu îi vede decât o dată pe luna când merge acasă.

G. a pășit sfios în cabinetul meu, cu capul plecat și tremurând. I-am câștigat ușor încrederea prin diverse jocuri interactive și am reușit să îi explic procedura testelor pe care urma să i le efectuez.
S-a conformat, înțelesese că îl pot ajuta și a răspuns corect la toate testele. Rezultatul acestora ne indicau o hipoacuzie medie-severă, fapt pentru care nu putea ține pasul cu copiii din învățământul școlar normal, dar își dorea și îi placea foarte mult la școală. Nu ar fi vrut să renunțe la școală așa cum o făcuse fratele mai mare din cauza hipoacuziei, așadar aparatele auditive i-ar fi schimbat pe deplin viitorul.

În scurt timp, a fost reabilitat bilateral și astfel grație aparatelor auditive, G. a fost transformat dintr-un copil sfios și timid, cum era cel care mi-a intrat inițial în cabinet, într-unul vesel și plin de încredere. Fericit de o altă experiență a jocurilor și a cărții, a revenit bucuros la fiecare reglaj al aparatelor auditive.
La unul dintre reglaje a venit însoțit de mamă și frate, cu care am discutat despre educația și viitorul copiilor după consultația auditivă. Deși aceasta este singura “avere” cu care se poate afirma un copil în societate, din cauza hipoacuziei și a greutăților financiare frații nu și-au putut continua studiile. Am îndrumat-o către școala de hipoacuzici din Vaslui unde cu ajutorul doamnei audiolog, cei doi băieți au fost înscriși pentru a-și putea relua cursurile, acum ajutați de aparatele auditive, însă G.nu ar fi mers dacă nu ar fi fost și fratele lui.
Ori de cate ori are ocazia, G. trece vesel pe la cabinet și îmi povesteste ce a învățat. Este mândru că poate învăța și grație aparatului auditiv se poate descurca mult mai ușor acum, în clasă fiind văzut ca un copil vesel și mare iubitor de carte.