Scris de: L.H.- Audionova
Într-o zi de toamnă târzie, a intrat în cabinet o doamnă foarte cochetă, dar care purta în același timp, după cum a lăsat ca primă impresie, o privire foarte tristă. Invitând-o să ia un loc, mi-a mulțumit, mărturisindu-mi că era obosită de la drum. Deschizându-și sufletul, am aflat povestea din spatele privirii sale triste, o suferință asupra căreia nu aș fi bănuit că remedierea hipoacuziei va aduce mai mult decât aceeași alinare cu care luminează și alte vieți. Rămasă văduvă de curând, doamna P înfrunta viața singură, copiii, cu care nu avea o relație strălucită, fiind plecați de acasă. Ultimii ani, i-a petrecut îngrijindu-și soțul bolnav, durerea, dublată de tristețea hipocazuriei rupând-o de realitate, de tot ce o înconjoară. Aveam încredere că o proteză auditivă ar fi ajutat-o să redescopere sub o altă intensitate pulsul vieții de care suferința a privat-o, dar a fost o reală fericire să vedem schimbarea. La finalul testelor de auz, am ajuns la cel mai frumos moment, proba cu aparate. Emoția cu care primea din nou claritatea sunetelor a fost copleșitoare, aparatul auditiv părea a-i aduce un dar mult mai profund decât bucuria firească a sunetelor. În momentul în care a început să audă, doamna D. s-a luminat la față, a început să zâmbească, îmi povestea totul cu o altă atitudine, cu mai multă energie.
Cuvintele ei au fost :
“Vreau aparatele acasă, vreau să aud, să îmi aud copiii, să pot merge la biserică, să aud câinele, pisica…Totul…Tot ce am pierdut în acești ani.”
Verificarea aparatelor auditive a adus un total alt om, odată cu controlul după o perioadă de purtare și acomodare.
Privirea se schimbase, a început să îmi povestească cu un entuziasm de nedescris toate experientele auditive pe care le-a trăit. Era mai veselă, mai vorbăreață, mai frumoasă… A fost la biserică și prin acuratețea protezei auditive a putut înțelege în sfârșit după atâția ani, toată slujba. Mai mult de atât, aparatul auditiv i-a oferit o altă comunicare cu părintele, ajutand-o să se spovedească fără a-l mai ruga să repete sau să ridice tonul. Și-a rezolvat divergențele din relația cu copiii purtând o conversație lungă și foarte plăcută cu ei la telefon. A ascultat televizorul fără să deranjeze vecinii. Urma să plece la Băile Herculane.
Dincolo de sunete, prin darurile aparatului auditiv, venea o nouă energie, planuri și mult curaj… Acum poate purta o conversație cu oamenii de acolo, iar un aspect foarte important după cum spune dânsa, acum poate auzi când o “bârfesc” vecinele. Și lista poate continua la nesfârșit.
Aveam în față un alt om, plin de dorința de a face lucruri noi, de fapt lucruri care erau uitate demult…
Pentru mine, cea mai mare realizare, mulțumire sau cum vreți voi să îi spuneți, este că pot ajuta un om să își recapete VIAȚA.
Mulțumesc AUDIONOVA pentru această șansă.
Comentarii recente