Aceste teste sunt non-invazive, nu sunt dureroase și durează doar câteva minute.
Sunt importante și se folosesc atât în testarea auzului copiilor cât și în cazul adulților.

Funcțiile acestor teste sunt importante pentru:

  • Identificare hipoacuzie
  • Screeningul nou-nascutului (identificarea celor cu auz normal sau anormal)
  • Aprecierea integrității auzului la sugari și copii mici
  • Obiectivarea hipoacuziilor non-organice (psihologice)
  • Aprecierea integrității funcției urechii interne
  • Monitorizarea tratamentului cu medicamente ototoxice (kanamicina, gentamicina, tobramicina, streptomicina, diuretice de ansă – furosemid, salicilații)
  • Efectele expunerii la zgomot prelungit
  • Tinitus (țiuituri în ureche, acufene)
  • Diagnosticul topografic al pierderii auzului datorate afectării nervului auditiv
  • Afectare cochleară versus retrocochleară (urechea internă versus trunchiul cerebral)

Valoarea otoemisiunilor acustice în audiologie

Înregistrarea otoemisiunilor acustice reflectă în mod obiectiv funcționalitatea urechii interne. Modificarea otoemisiunilor acustice reflectă cu acuratețe mai mare decât audiograma disfuncția urechii interne indusă de expunerea la zgomot și adminstrarea de medicamente ototoxice

  • otoemisiunile acustice arată exclusiv tulburări ale urechii interne, în timp ce audiograma depinde și de integritatea trunchiului cerebral (otoemisiuni acustice normale cu audiograma anormală)
  • otoemisiunile acustice reflectă integritatea funcțională a urechii interne, în timp ce audiograma este o măsura globală, netopografică a funcției nervului auditiv
  • otoemisiunile acustice reprezită un test complementar care crește acuratețea diagnosticului audiologic

Aplicații clinice ale OEA

Screeningul auzului la nou-născut:

  • OEA pot fi înregistrate fiabil la nou-născuți în maternitate, începând din ziua a 5-a de la naștere
  • OEA apar la aproape toți nou-născuții cu auz normal. Absența lor semnifica o scădere a auzului mai mare de 30 dB

Otoemisiunile acustice la copilul mic (sub 5 ani)

Testare auz copii:

  • înregistrările sunt obiective
  • OEA evaluează specific funcția urechii interne
  • OEA pot fi înregistrate la copilul adormit sau sedat
  • înregistrarea nu durează mult timp (sub 1 minut)
  • OEA e utilizată ca metodă de verificare încrucișată

Examenul prin OEA

Este obligatoriu înainte de a cataloga un copil ca fiind surd doar după un examen prin potențiale evocate auditive de trunchi cerebral, având în vedere posibilitatea existenței unei afecțiuni localizate la joncțiunea dintre urechea internă și nervul auditiv

  • otoemisiunile acustice sunt obligatorii la toți candidații pentru implant cochlear (copil cu pierdere auditivă mai mare de 90 dB)

Monitorizarea ototoxicității medicamentoase:

  • otoemisiunile acustice sunt specifice pentru disfuncția urechii interne
  • medicamentele ototoxice acționează asupra urechii interne; otoemisiunile acustice sunt dependente de integritatea urechii interne
  • otoemisiunile acustice pot detecta disfuncția urechii interne înainte de a evidenția scăderea auzului pe audiogramă la căști

Evaluarea pacientului cu acufene (țiuituri în ureche):

  • otoemisiunile acustice sunt specifice pentru disfuncția urechii interne
  • pot furniza o confirmare obiectivă a disfuncției urechii interne la pacienții cu acufene și audiograma la căști normală

Monitorizarea expunerii la zgomot/muzică

Otoemisiunile acustice sunt specifice pentru disfuncția urechii interne, nivelele de intensitate excesivă ale zgomotului/muzicii afectează funcția urechii interne; otoemisiunile acustice sunt dependente de integritatea urechii interne.

Otoemisiunile acustice pot confirma disfuncția urechii interne la cei cu audiograma la casti normală (muzicieni!)

Otoemisiunile acustice pot avertiza precoce și fiabil asupra unei disfuncții ale urechii interne incipiente

Potențiale evocate auditive precoce de trunchi cerebral

Potențialele evocate auditive precoce de trunchi cerebral sunt folosite pentru a determina integritatea sistemului auditiv și pentru a face deducții asupra auzului. Un stimul acustic (de obicei un click) generează un răspuns ce poate fi măsurat cu ajutorul electrozilor la nivelul pielii.

Față de otoemisiunile acustice, potențialele evocate auditive testează integritatea nu numai a celulelor ciliate externe din urechea internă, cât a întregului sistem auditiv până la trunchiul cerebral.

Auzul nu este o funcție specifică urechii și presupune o participare complexă a mai multor structuri neurologice.

Urechea joacă rolul unui “microfon” capabil de a înregistra un sunet, dar elaborarea și identificarea acestuia reprezintă o funcție care presupune participarea etajelor superioare ale creierului.
Răspunsurile electrice, potențialele, sunt trimise printr-un cablu (căile auditive nervoase) până la creier, trecând prin mai multe stații care retransmit și întăresc semnalul primit. Lobul temporal cerebral are rolul de amplificator capabil de a recunoaște și procesa un asemenea flux electric și de a-l conștientiza.

Stimularea electrică sincronizată a nervului auditiv poate fi măsurată ca potențiale la nivelul craniului. Nervul auditiv poate fi comparat cu un cablu ce transmite informații auditive de la nivelul cohleei, prin trunchiul cerebral, până la cortex (aria de integrare a auzului).

Pentru transmiterea informației sunt implicate câteva structuri cerebrale distincte care, cu cât sunt mai aproape de cortex cu atât mai mult sunt influențate de starea de conștiență. Cortexul însuși joacă un rol esențial în conștientizarea informației auditive provenită de la nivelul cohleei și nervului auditiv. Potențialele generate în trunchiul cerebral și nervul auditiv sunt independente de conștientizarea pacientului.
Potențiale evocate precoce de trunchi cerebral cu latență și intervale în limite normale (la stimulare cu click).