Cum auzim?

Urechile noastre

Actioneaza ca un radar care capteaza sunetele venite din directii multiple. Structura complexa a fiecarei urechi proceseaza sunetele si le transmite catre creier unde sunt interpretate.
Sa luam, spre exemplu, sunetul unui camion care se apropie: cea mai apropiata ureche primeste semnalele sonore ceva mai devreme decat cealalta ureche si la o intensitate mai mare.
Procesand aceste informatii acustice fine provenite de la fiecare ureche, creierul are capacitatea sa calculeze directia din care vine camionul si de asemenea ne poate “spune” cu aproximatie cat de aproape este.
Cateva din avantajele oferite de doua urechi sanatoase:

  • Ajuta la o localizare excelenta a sursei sunetului
  • Ofera o intelegere mult mai usoara a discutiilor in mediu zgomotos
  • Calitate bogata a sunetului

Functiile urechii:

Urechea este un organ foarte complex, format din trei parti: urechea externa, urechea medie si urechea interna. Din urechea interna, nervul auditiv transmite informatia creierului pentru a fi procesata.

Urechea externa

Este formata din pavilion, canalul auditiv extern si timpan. Capteaza si conduce sunetele din mediile externe in sistemul auditiv. Pavilionul ajuta la captarea undelor sonore si canalul auditiv extern le directioneaza catre timpan.

  • null

    Timpanul

  • null

    Urechea externa

  • null

    Urechea medie

Urechea medie

Este o cavitate plina cu aer ce contine cele mai mici oase din corpul omenesc – ciocan, nicovala si scarita. Acestea sunt conectate de timpan la un capat si de o membrana subtire ce acopera urechea interna la celalalt capat. Urechea medie este conectata la nasofaringe prin trompa lui Eustache care mentine presiunea aerului din urechea medie la nivelul mediului extern.

Urechea interna

In urechea interna informatia auditiva este procesata de cohlee, in timp ce informatia cu privire la echilibru este procesata de canalele semicirculare. De-a lungul intregii lungimi a cohleei, care este plina cu un fluid, se afla celule mici ciliate. Aceste celule sunt indoite atunci cand fluidul din cohlee este miscat de undele sonore transmise de catre oscioarele din urechea medie. Acest lucru declanseaza o reactie chimica care activeaza terminatiile nervoase corespunzatoare. Astfel, acestea transmit mesajele portiunii din creier responsabile cu interpretarea undelor sonore.

  • null

    Urechea intera

  • null

    Urechea medie

Caracteristicile acustice ale analizatorului auditiv

Urechea externa si urechea medie au ca rol fiziologic asigurarea transmiterii mesajului sonor spre structurile urechii interne. Este un proces pur mecanic la acest nivel.
Urechea externa in afara rolului sau de protectie a membranei timpanice contra agresiunilor din mediul exterior, are rol in localizarea si amplificarea sunetelor.
Pavilionul urechii poate avea rol in localizarea sunetelor si de amplificare selectiva a unor frecvente. Pavilionul urechii colecteaza si dirijeaza undele sonore spre conductul auditiv extern. La unele animale pavilionul urechii este mobil in anumite directii, putandu-se misca la fel ca o antena radar pentru a percepe cat mai bine directia si distanta sursei zgomotului. Studiile arata influenta unghiului de incidenta a undelor sonore asupra nivelului de presiune acustica masurata la intrarea in conductul auditiv extern, astfel putand varia intre 6 si 12 dB. Undele captate de pavilion sunt transmise pe calea aeriana prin conductul auditiv extern catre timpan. Conductul auditiv extern joaca de asemenea un rol destul de important in amplificare, el determinand o amplificare de 10 -15 dB

aparatul_auditiv

Timpanul

Este pus in miscare de undele acustice, transmite vibratiile sale ciocanelului, are un grad redus de inertie ceea ce face ca miscarile lui sa se opreasca imediat ce excitantul sonor nu mai actioneaza. Acesta functioneaza ca un rezonator care vibreaza la modificarile de presiune determinate de undele sonore si transmite vibratiile lantului de oscioare din urechea medie (ciocan, nicovala, scarita).
Lantul de oscioare nu are numai rolul de a transmite vibratiile prin muschiul ciocanului (tensor timpani) si cel al scaritei (stapedius) contribuie si la modificarea intensitatii sunetelor:

  • contractia muschiului ciocanului diminueaza amplitudinea vibratiilor prea puternice astfel incat se poate reduce taria sunetelor cu 30-40dB;
  • contractia muschiului scaritei amplifica sunetele prea slabe, acest mecanism intervine si in adaptarea auzului;
  • Articulatiile dintre aceste oscioare sunt astfel dispuse, incat miscarea manerului ciocanului determina o miscare in acelasi sens al talpii scaritei, care se sprijina pe membrana care obstructioneaza fereastra ovala si care, la randul sau, modifica presiunea lichidului din urechea interna.

In conditii normale transmisia undelor sonore spre urechea interna se efectueza prin sistemul timpano-osicular.
Celelalte doua cai de transmisie ( prin mediul aerian al casei timpanului sau prin conducerea osoasa) nu joaca un rol important, in conditii normale.
Dar, tocmai de aceea acuitatea auditiva se micsoreaza dar nu dispare, cand timpanul este perforat sau distrus, precum si cand astuparea trompei lui Eustachio, urmata de resorbtia aerului din cavitatea timpanului, modifica presiunile exercitate pe cele doua fete ale membranei, diminuand astfel amplitudinea vibratiilor. In schimb, daca si lantul osicular este anchilozat, atunci se ajunge la o diminuare a auzului putand merge pana la cofoza.
Functia esentiala a urechii medii este de a realiza o adaptare de impedanta intre mediul aerian al urechii externe si mediul lichidian al urechii interne.
Membrana timpanului este alcatuita din fibre elastice pe a carei suprafata orice frecventa intre 20-20.000 Hz/sec isi gaseste zona de vibratie si prin oscioarele auditive cu ciocanul lipit de partea interna a timpanului, vibratia este transmisa mai departe la urechea interna (labirintul) prin fereastra ovala lipita de talpa scaritei care pune in vibratie lichidul pana in canalul timpanic al melcului (rampa timpanica).
Vibratiile se transmit in lungul canalului vestibular pana la varful lui si apoi prin canalul timpanic vibratiile ajung la fereastra rotunda ( acoperita de o membrana) prin care ele se pierd in spatiul urechii medii care comunica prin trompa lui Eustachio cu faringele.
In canalul cohlear al urechii interne, vibratiile determina prin rezonanta vibrarea unei parti a organului lui Corti.
Excitatiile mecanice ale celulelor in ritmul vibratiei se transmit in dendritele celulelor nervoase din ganglionul lui Corti. Deci, la nivelul melcului se gasesc celulele senzoriale auditive care transforma energia sonora in impulsuri nervoase ce sunt conduse pe caile nervoase auditive la scoarta cerebrala (lobul temporal), unde are loc formarea senzatiei auditive.
Cand scarita intra in vibratie are loc presarea si relaxarea perilimfei din rampa vestibulara care prin helicotrema ( locul in care se face comunicarea intre rampa vestibulara si rampa timpanica) transmite mai departe presarea si relaxarea endolimfei. Totodata perilimfa bombeaza si membrana ferestrei rotunde care este la periferia rampei timpanice. Cand se produce presarea perilimfei are loc bombarea si relaxarea membranei bazale de catre perilimfa rampei timpanice.
Cilii celulelor senzoriale auditive  au capacitatea de a sesiza orice miscare pe care dendritele o transmit ganglionului spiral Corti. Aceasta constituie receptia primara a auzului in care vibratiile sunt codate in impulsuri nervoase mai intense sau mai putin intense ca raspuns la vibratiile sonore receptate din exterior.

In cortex, zona in care ajunge calea auditiva este localizata in principal in circumvolutiunea superioara temporala.

Exista doua zone corticale:

  • o zona corticala auditiva localizata in regiunea temporala care are fibre de la nivelul corpului geniculat median;
  • o zona corticala de asociatie auditiva localizata in special in cortexul parietal si care primeste impulsuri atat de la aria auditiva centrala cat si de la ariile talamice adiacente corpului geniculat.

Sunetele joase sunt receptate in aria primara auditiva in partea anterioara, sunetele inalte sunt receptate in portiunea posterioara a ariei primare auditive. Cortexul trimite periferic la toate nivelurile analizatorului auditiv fibre centrifuge care regleaza nivelul de sensibilitate al acestor relee, intarind receptia pentru ceva nou, interesant sau slabind pentru ceva neimportant si lipsit de noutate (procese inhibitorii).
Altfel spus o persoana se poate concentra asupra unui sunet particular respingand in acelasi timp altele (un solist, o melodie).
Urechea omului este o structura complexa, de o sensibilitate uimitoare. Ea nu reprezinta doar organul auzului, ci, totodata, ne permite sa fim constienti de pozitia si de miscarile capului nostru, precum si de directia gravitatiei, contribuind astfel la simtul echilibrului si miscarii si la capacitatea noastra de a executa miscari linistite, coordonate.