Scris de: M. E.. – Audionova

Paradoxal, timpul este infinit, însă noi niciodata nu avem sau nu găsim timp. Nu îmi amintesc ale cui sunt aceste cuvinte, însă adevărul zace în ele făra ca noi să conștientizăm acest lucru. Vorbesc despre timp deoarece prin el ajungem să cunoaștem, prin el descoperim și cu el acumulăm.
Lucrând de peste 7 ani cu persoane hipoacuzice, am ajuns să descopăr nenumărate povești de viață, nenumărate experiențe personale. N-aș vrea să rezum totul la o singură poveste despre cineva anume, aș vreă să comprim câteva destine individuale într-o scurtă istorioară.
De obicei, pragul cabinetului ne este trecut de persoane cu o experiență mai vastă de viață. Se spune că uneori mai trebuie să și asculți, iar noi, prin natura meseriei, pentru a remedia deficiențele de auz trebuie să fim buni ascultători, trebuie să căutam indicii pentru a oferi soluții optime. De cele mai multe ori poate asimilăm emoțional povestea și undeva acolo în noi există o implicare personală în schimbarea unui destin. Mai mult de atât, ne regăsim față în față cu povestitorul, îi putem privi ochii, de cele mai multe ori citim în ei o stare sufletească, îi analizăm chipul, îi putem găsi bunătatea sau răutatea, ne uităm la liniile care ii brăzdează fața, oare ce emoții ascund ele?
Mi-amintesc de chipul domnului VT, unul senin, cu o privire caldă, o vorbă dulce și o bunătate neașteptată, nimic să trădeze suferința îndurată de-a lungul anilor de detenție politică la care a fost supus în vremea în care cuvintele libere erau pedepsite. La fel de clar îmi amintesc și de domnul EV, fost lăcătuș mecanic și un împătimit al motocicletelor, membru activ al asociației veteranilor și un om tăios la vorbă, brăzdat de o seriozitate aproape înfricoșătoare a chipului. La fel de vie îmi este și imaginea domnului PG, veteran de război, evadat din lagărele de exterminare și reîntors cu invaliditate de pe front. Câteva cuvinte aș vrea să adaug și despre doamna TA, o bătrână singură dintr-o localitate montană, peste care anii au lăsat o severă formă de artrită dar care însă nu o împiedică să meargă pe jos câțiva kilometri pentru a ajunge la un mijloc de transport. La fel de bine îmi amintesc și de domnul PG, șofer profesionist cu experiență, turist cu carte de muncă, un adevărat consumator de democrație, o minte ageră și un spirit antreprenorial.
Există o poveste în spatele fiecărui chip. Cu puțin timp putem deschide porți minunate spre întâmplări emoționante, însă, cel mai probabil vă întrebați ce legătură au toate cu auzul. Vă spuneți poate că toate aceste scurte istorioare trebuiau închise în agenda unui psiholog, că ar fi treaba acestuia să lucreze cu emoții și sentimente.
Refuz să cred acest lucru, pe lângă faptul că sunt toți oameni care suferă de hipoacuzie, destinele lor sunt strâns legate de noi. Toți cei de mai sus sunt purtători de aparate auditive.
Domnul VT n-ar putea să susțină predici fără a-și fi legat destinul de noi, fără aparatul auditiv nu ar fi ascultat reacții, dincolo de admirația din ochii interlocutorilor, n-ar putea să-și exprime ideologia, liber de astă dată, n-ar putea fi într-o permanentă legătură cu comunitatea sa fără dialog.
Domnul EV din păcate, de puțin timp s-a stins din viață, dar nu într-un tragic accident provocat de un auz deficitar, ci acasă, probabil uitând-se la o emisiune de politică. Și apropo, a circulat cu motocicleta până în ultimele sale clipe de viață, deși bătea spre 90 de ani, aparatul auditiv nu l-a privat de o viață dinamică și nici nu lipsea de la ședințele veteranilor niciodată.
Domnul PG poate avea grijă de soția sa care are grave deficiențe motorii și prin ajutorul dat de aparatul auditiv, poate vorbi cu copiii săi, plecați de multă vreme pentru o soartă mai bună în țări străine.
Doamna TA probabil s-ar detașa de lume în lipsa auzului, dar nu e așa, ea trebuie să ajungă la medici pentru tratamente, la farmacii pentru medicamente, la oameni pentru puțină alinare sufletească, aparatul auditiv îi stă ca tovarăș și aliat.
Cat despre domnul PG, el încă este un turist cu carte de muncă, probabil plecat pe undeva prin Europa la volanul camionului său, visând la alte destinații pe care nu le-a văzut încă, la lumi pe care ar vrea să le descopere cu toate simțurile sale, aparatul auditiv să-i ofere ca dar și muzicile tradiționale din piațete, poveștile ghizilor, chemările la rugăciune în edificii secular sau animația aleilor cu bistrouri.

 

Aceste povești sunt motorul care mă propulsează în fiecare dimineață, pentru mine este vitală necesitatea de a asculta pentru ca ei să poată auzi.

Află mai multe despre aparatele noastre auditive chiar aici!