Vreți să știți cât de bine auziți? Testați-vă auzul! Audiograma tonală liminară vă oferă răspuns la această întrebare. Este un test simplu, nedureros, noninvaziv!
În timpul testării veți auzi pe rând, la fiecare ureche în parte, sunete diferite ca intensitate și tonalitate, iar de fiecare data când le auziți, trebuie să semnalizați. Rezultatul va arăta nivelul auzului dumneavoastră.
Audiograma tonală liminară
Audiograma tonală liminară este procedeul de bază, devenind procedura comportamentală standard pentru a descrie sensibilitatea auditivă. Compârand pragurile din conducerea osoasă cu cele din conducerea aeriană furnizează informații fundamentale despre functia auditivă, monitorizează sensibilitatea auditivă pentru a detecta schimbările intervenite în timp. În urma acestui test de auz, vi se vor recomanda aparatele auditive potrivite pentru dumneavoastră.
Examenul audiometric se realizează în medii fără zgomot (cabina insonoră) cu ajutorul audiometrului. Înainte de începerea testelor audiometrice trebuie îndeplinite anumite cerințe din partea pacientului și din partea mediului în care se desfășoară testarea.
- Pentru adulți și copii, auzul poate fi testat la orice vârstă, iar pentru nou-născuți , începând din primele zile de viață.
- vârsta minimă la care un test de auz poate fi executat se bazează pe concordanța dintre dezvoltarea somatică și cea psihică a pacientului și trebuie luată în calcul orice anomalie în dezvoltarea psihomotorie a pacientului (datorită riscului scăderii temporare a pragului, pacientul nu trebuie expus la zgomot cu cel puțin trei ore înainte de testarea auzului)
- înainte de începerea testului, trebuie cunoscute câteva date despre pacient și auzul acestuia
- pacientul este așezat în cabina insonoră astfel încât să fie orientat cu profilul spre tehnicianul acustician-audioprotezist pentru a nu observa mișcările acestuia.
- i se explică pacientului cum va decurge testarea
- pacientul este instruit să răspundă imediat ori de cate ori aude tonul, chiar și atunci când are impresia că doar aude sunetul și să se oprească atunci când nu mai aude sunetul
- modalitatea de semnalizare : apăsarea pe buton atunci când pacientul este perfect sănătos fizic și psihic; ridicarea unui deget; răspuns verbal (este ultimul răspuns acceptat pentru că vocea poate influența acustica la nivelul conductului auditiv)
- pacientul trebuie reinstruit dacă semnalizează în absența sunetului
- înainte de testare, se va examina cu atenție conductul auditiv
- căștile trebuie centrate pe meatele auditive externe, trebuie să ne asigurăm că există o presiune suficientă, pacientul trebuie să scoată ochelarii și cerceii, clamele sau alte accesorii
- vibratorul osos se plasează pe mastoidă fără să atingă pavilionul urechii și nu pe păr
- părțile echipamentului care vin în contact cu pacienții trebuie curățate pentru a preveni transmiterea unor posibile infecții
- pentru testare se utilizează tonuri pure, generate electronic, iar intervalele între frecvențele semnalelor testate este de o octavă
începând intotdeauna cu urechea cea mai bună - procedura de testare vizează frecvențele reprezentative ale spectrului audibil uman: 1000,2000,4000,8000,1000,500,250,125 Hz, iar la sfârșit se retestează 1000 Hz, iar dacă este nevoie se testează și frecvențele intermediare 1500, 3000, 6000, 750 Hz. La copii testăm în principal frecvențele: 500, 1000, 2000, 4000 Hz.
- se testează separat auzul la fiecare ureche atât în conducere aeriană, cât și în conducere osoasă.
- testarea în conducere aeriană se face la câști sau difuzor, iar în conducere osoasă cu vibratorul osos
- dupa obținerea pragurilor în conducere aeriană se caută pragurile în conducere osoasă și se testează frecvențele de 1000, 2000, 4000, 1000, 500, 250 Hz
Condiții din partea mediului
- acustica încăperii; făra reverberații
- intensitatea sunetelor ambientale trebuie să fie suficient de mică pentru a garanta că semnalul test nu va fi mascat
- nivelul de zgomot ambiental trebuie să corespundă nivelelor
stabilite de normele internationale. - Reabilitarea auditivă se va realiza în perfectă concordanță cu pierderea dvs. auditivă, cu protezele auditive personalizate.
Desfășurarea testării
- durata semnalului test este de 1,2 secunde. Dacă se folosesc anumite variante de testare (sunet vobulat sau pulsat) acestea trebuie menționate pe audiograma. Se prezintă ton pur la 1000 Hz la urechea mai bună la un nivel de intensitate situat sigur peste pragul presupus al pacientului; 30 dBHL pentru auz normal;
60dB HL pentru hipoacuzie medie. - întregul procedeu de testare a auzului nu ar trebui
să dureze mai mult de 15 minute.
Audiograma tonală liminară în câmp liber
Folosim, de asemenea, audiograma tonală liminară în câmp liber cu aparat auditiv și fără aparat auditiv.
Eficacitea protezării este verificată prin audiograma tonala liminară cu aparat auditiv. Testele sunt necesare atât pentru CAS, cât și pentru pacientul protezat și aparținătorii acestuia.
Mascarea
Daca există riscul ca sunetul să ajungă prin transcraniere și la urechea contralaterală se folosește un test monoaural numit mascare. Audiograma tonală liminară în conducere aeriană cu mascare constă în determinarea pragurilor la o ureche în condițiile în care la urechea contralaterală este prezentat un zgomot de banda iîngusta. Mascarea în conducere aeriană se realizează atunci când există diferența mai mare de 40 dB între pragurile din conducerea osoasă de la urechea bună și pragurile din conducerea aeriană de la urechea slabă.
Audiograma tonală liminară în conducere osoasă
Audiograma tonală liminară în conducere osoasă este un test ce constă în determinarea pragurilor de auz prin plasarea unui vibrator pe osul mastoidian.
Pragul de disconfort
Pragul de disconfort este un test care are o deosebită importanță în cazul pacienților care vor purta aparate auditive. În cazul hipoacuziilor neurosenzoriale de tip cohlear domeniul dinamic – la normoacuzici (0-130dB) – este mult mai mic din cauza că pragul de auz coboară iar pragul de disconfort urcă datorită recruitmentului.
Audiograma vocală
Audiograma vocală este o metodă de măsurare a capacității pacientului de a înțelege cuvintele. Este foarte importantă atât în audiologie, cât și în reglarea aparatelor auditive . Ne ajută în orientarea protetică și oferă informații despre; curba de inteligibilitate dacă este hipoacuzie de transmisie, hipoacuzie neurosenzorială cohleară sau retrocohleară; alegerea urechii de protezat, opțiunea de protezare auditivă bilaterală, adaptarea protetică și eficacitatea protezării auditive.
Tipuri de audiometrie vocală:
- la căști
- în câmp liber cu difuzor
Materialul fonetic folosit în audiograma vocală:
- liste a câte 10 cuvinte care pot fi adaptate în funcție de : vârstă, nivelul de educație al pacientului, dialectul vorbit de pacient
- logatomi – cuvinte fără sens cu structură consoană – vocală – consoană
- cuvinte monosilabice
- cuvinte bisilabice
- propoziții și fraze
Metoda practică:
Tehnicianul acustician-audioprotezist îi va explica pacientului că va auzi o serie de cuvinte pe care el trebuie să le repete. Audiograma vocală se începe cu testarea urechii mai bune, se va face media aritmetică a pragurilor obținute pe frecventele 500, 1000, 2000 Hz iar la această valoare adaugăm 7-13 dB pentru determinarea SRT-ului. Pacientului i se va prezenta o serie de cuvinte la intensități care vor fi mărite sau scăzute din 10 în 10 dB. În final, se va trasa o curbă care ne ajută la stabilirea tipului de hipoacuzie exprimat în procente.
Parametrii audiometriei vocale
Pragul de recunosterea vorbirii (SRT) este nivelul la care 50% din materialul vorbit prezentat de către examinator este corect recunoscut de către pacient. Acest prag este obținut mărind nivelul vorbirii până când procentul de 50% cuvinte corect identificate este atins. Pentru aflarea SRT-ului se folosesc de obicei cuvinte bisilabice. Acestea fac recunoașterea vorbirii să fie mai ușoara decât atunci când se folosec cuvinte monosilabice. În mod normal, valoarea SRT trebuie să fie egala cu +/- 10dB comparativ cu media aritmetică a pragurilor din audiograma tonală liminară ATL.
În cazul în care valoarea SRT este mai bună decât media aritmetică a pragurilor în audiograma tonală liminară reiese o hipoacuzie neorganica (pacientul simulează hipoacuzia).
Maximul de inteligibilitate este maximul de cuvinte înțelese corect de către pacient din materialul prezentat (100 %).
Minimul de inteligibilitate reprezintă minimul de cuvinte înțelese corect.
Interpretarea audiogramei vocale
În funcție de patologia existentă curbele din audiograma vocala pot fi diferite :
- auz normal; curba are forma literei “S” cu un scor maxim de inteligibilitate de 100% cuvinte recunoscute la +10 dB peste prag.
- Hipoacuzia de transmisie – curba are aceeasi forma de “S” ca auz normal însă va fi deplasată spre dreapta cu un scor maxim de inteligibilitate de 100%.
- Hipoacuzia neurosenzorială cohleară – curba va fi în platou cu un scor maxim de inteligibilitate sub 100%. Chiar dacă vom crește intensitatea, pacientul nu va putea recunoaste mai mult de 80 % din materialul prezentat.
- Hipoacuzia neurosenzorială retrocohleară – curba va avea formă de clopot cu un scor maxim de inteligibilitate sub 100%, iar dacă vom crește intensitatea, înțelegerea vorbirii o să scadă.
Audiograma vocală poate fi considerată unul dintre cele mai bune instrumente din activitatea clinică. Măsuratorile făcute în audiograma vocală sunt folosite pentru a măsura pragul înțelegerii vorbirii, pentru a verifica sensibilitatea auzului, ajuta la diagnosticul diferențial, evaluează capacitatea de procesare auditivă centrală; audiograma vocală în câmp liber verifică eficacitatea protezării. (inapoi)
Rezultatul audiogramei pentru o hipoacuzie de transmisie
Rezultatul audiogramei pentru o hipoacuzie mixtă
Rezultatul audiogramei pentru o hipoacuzie neurosenzorială
