Screening si OEA

Otoemisiuni acustice (OAE)

Le folosim pentru:

• Identificare hipoacuzie
• Screeningul nou-nascutului (identificarea celor cu auz normal sau anormal)
• Aprecierea integritatii auzului la sugar si copilul mic
• Obiectivarea hipoacuziilor non-organice (psihologice)
• Aprecierea integritatii functiei urechii interne
• Monitorizarea tratamentului cu medicamente ototoxice (kanamicina, gentamicina, tobramicina, streptomicina, diuretice de ansa – furosemid, salicilatii )
• Efectele expunerii la zgomot prelungit
• Tinitus (tiuituri in ureche, acufene)
• Diagnosticul topografic al pierderii auzului datorate afectarii nervului auditiv
• Afectare cochleara versus retrocochleara (urechea interna versus trunchiul cerebral)

Valoarea otoemisiunilor acustice in audiologie

Inregistrarea otoemisiunilor acustice reflecta in mod obiectiv functionalitatea urechii interne
Modificarea otoemisiunilor acustice reflecta cu acuratete mai mare decat audiograma disfunctia urechii interne indusa de expunerea la zgomot si adminstrarea de medicamente ototoxice
- otoemisiunile acustice arata exclusiv tulburari ale urechii interne, in timp ce audiograma depinde si de integritatea trunchiului cerebral (otoemisiuni acustice normale cu audiograma anormala)
- otoemisiunile acustice reflecta integritatea functionala a urechii interne, in timp ce audiograma este o masura globala, netopografica a functiei nervului auditiv
- otoemisiunile acustice reprezita un test complementar care creste acuratetea diagnosticului audiologic

Aplicatii clinice ale OEA

Screeningul auzului la nou-nascut

- OEA pot fi inregistrate fiabil la nou-nascuti in maternitate incepand din ziua a 5-a de la nastere
- OEA apar la aproape toti nou-nascutii cu auz normal. Absenta lor semnifica o scadere a auzului mai mare de 30 dB

Otoemiunile acustice la copilul mic (sub 5 ani)

Testare auz copii

- inregistrarile sunt obiective
- OEA evalueaza specific functia urechii interne
- OEA pot fi inregistrate la copilul adormit sau sedat
- inregistrarea nu dureaza mult timp (sub 1 minut)
- OEA e utilizata ca metoda de verificare incrucisata

Examenul prin OEA este obligatoriu inainte de a cataloga un copil ca fiind surd doar dupa un examen prin potentiale evocate auditive de trunchi cerebral, avand in vedere posibilitatea existentei unei afectiuni localizate la jonctiunea dintre urechea interna si nervul auditiv
- otoemisiunile acustice sunt obligatorii la toti candidatii pentru implant cochlear (copil cu pierdere auditiva mai mare de 90 dB)

Monitorizarea ototoxicittaii medicamentoase

- otoemisiunile acustice sunt specifice pentru disfunctia urechii interne
- medicamentele ototoxice actioneaza asupra urechii interne; otoemisiunile acustice sunt dependente de integritatea urechii interne
- otoemisiunile acustice pot detecta disfunctia urechii interne inainte de a evidentia scaderea auzului pe audiograma la casti

Evaluarea pacientului cu acufene (tiuituri in ureche)

- otoemisiunile acustice sunt specifice pentru disfunctia urechii interne
- pot furniza o confirmare obiectiva a disfunctiei urechii interne la pacientii cu acufene si audiograma la casti normala

Monitorizarea expunerii la zgomot/muzica

- otoemisiunile acustice sunt specifice pentru disfunctia urechii interne
- nivelele de intensitate excesiva ale zgomotului / muzicii afecteaza functia urechii interne; otoemisiunile acustice sunt dependente de integritatea urechii interne
- otoemisiunile acustice pot confirma disfunctia urechii interne la cei cu audiograma la casti normala (muzicieni!)
- otoemisiunile acustice pot avertiza precoce si fiabil asupra unei disfunctii a urechii interne incipiente

Potentiale evocate auditive precoce de trunchi cerebral

Potentialele evocate auditive precoce de trunchi cerebral sunt folosite pentru a determina integritatea sistemului auditiv si pentru a face deductii asupra auzului. Un stimul acustic (de obicei un click) genereaza un raspuns ce poate fi masurat cu ajutorul electrozilor la nivelul pielii. Fata de otoemisiunile acustice, potentialele evocate auditive testeaza integritatea nu numai a celulelor ciliate externe din urechea interna, cat a intregului sistem auditiv pana la trunchiul cerebral.

Auzul nu este o functie specifica urechii si presupune o participare complexa a mai multor structuri neurologice. Urechea joaca rolul unui “microfon” capabil de a inregistra un sunet, dar elaborarea si identificarea acestuia reprezinta o functie care presupune participarea etajelor superioare ale creierului.
Raspunsurile electrice, potentialele, sunt trimise printr-un cablu (caile auditive nervoase) pana la creier, trecand prin mai multe statii care retransmit si intaresc semnalul primit. Lobul temporal cerebral are rolul de amplificator capabil de a recunoaste si procesa un asemenea flux electric si de a-l constientiza.

Stimularea electrica sincronizata a nervului auditiv poate fi masurata ca potentiale la nivelul craniului. Nervul auditiv poate fi comparat cu un cablu ce transmite informatii auditive de la nivelul cohleei, prin trunchiul cerebral, pana la cortex (aria de integrare a auzului). Pentru transmiterea informatiei sunt implicate cateva structuri cerebrale distincte care, cu cat sunt mai aproape de cortex cu atat mai mult sunt influentate de starea de constienta. Cortexul insusi joaca un rol esential in constientizarea informatiei auditive provenita de la nivelul cohleei si nervului auditiv. Potentialele generate in trunchiul cerebral si nervul auditiv sunt independente de constientizarea pacientului.
Potentiale evocate precoce de trunchi cerebral cu latenta si intervale in limite normale (la stimulare cu click).