Percepem lumea prin cele cinci simţuri, auz, vaz, gust, miros, pipăit (simţul tactil). Primul dintre cele cinci simţuri, ce se dezvoltă intrauterin este auzul. Fătul “aude” sunetele, nu este doar o chestiune de percepţie, ci un adevăr demonstrat de medicina modernă. Aude muzică, zgomote, sesizează vocile ce-i sunt apropiate şi acceptă apoi fără prea mari probleme îmbrăţişarea tatălui, a bunicilor şi a fraţilor şi, în general, a celor care în perioada “acvatică” au vorbit mai mult în prezenţa lui. Ba mai mult, noul născut are şi preferinţe muzicale. Recunoaşte sunetele familiare înainte de a vedea clar persoanele şi obiectele ce fac parte din universul său. Putem spune că auzul, în primele luni de viaţă joacă un rol esenţial în dezvoltarea viitorului adult. Cu toate astea, în lumea noastră modernă testarea auditivă a nou născutului se face printr-o pocnitură din degete a asistentei sau a medicului, la un moment dat. Scorul sau indicele APGAR (prescurtarea a Activity – activitatea, tonusul muscular, Pulse – pulsul, frecvenţa cardiacă, Grimace – grimasă, excitabilitatea reflexă (reactivitatea la stimuli), Appearance – aspectul pielii, Respiration – respiraţia) nu cuprinde şi testarea auditivă a nou născutului, aceasta fiind un fel de „by default” (implicit) al stării generale a copilului.
Din păcate şi din diverse motive, procentul hipoacuziei la copii este în continuă creştere. De la unu la mie (1/1000) în anul 2000 a crescut progresiv până la 2,37/1000 (statistică OMS, 2014). Pentru noi, cei ce auzim bine, nu este decât o statistică. Dar gândiţi-vă la drama părinţilor care descoperă la o anumită vârstă a copilului că acesta nu reacţionează la stimulii auditivi. Nenorocirea începe în momentul în care copilul nu realizează că trăieşte într-un anumit mediu, că zgomotele au un anume sens. În acest fel, neauzind, primeşte doar crâmpeie de informaţii, nu informaţiile complete ale mediului. De aici, apar o serie întreagă de complicaţii ce vor lua amploare odată cu trecerea timpului. Copilul se va izola, nu-şi va mai dezvolta corect toate abilităţile de vorbire, de înţelegere şi comportament. Un aparat auditiv pus la momentul oportun, îl va ajuta pe copil încă de mic, iar acesta se va dezvolta şi va creşte ca orice copil normal.
Şi toate acestea se întâmplă pentru că nu s-a făcut un test auditiv copilului, condamnându-l astfel la consecinţele pe care nici părintele, nici copilul nu le-ar fi suferit dacă evaluarea de după naştere ar mai fi durat câteva minute, iar deficienţa de auz ar fi fost depistată la timp. În alte ţări, precum Danemarca, testul auditiv este obligatoriu dupa naştere şi face parte din protocolul post natal. Veţi spune că 2,3 la mie nu este prea mult. Sigur, nu e mult deloc pentru cineva care n-are de-a face cu asemenea probleme. Dar întrebaţi mama unui copil în suferinţă dacă e mult sau puţin şi vă va răspunde că nenorocirile lumii nu înseamnă nimic în comparaţie cu problemelor de sănătate ale copilului ei…
Soluţia este extrem de simplă: Audionova. Un control de câteva minute după naştere, făcut de specialistul acustician, depistează problemele copilului (şi evident ale părinţilor) în starea lor incipientă, în starea în care se poate interveni şi se pot preîntâmpina consecinţele nedorite de mai târziu. Specialiştii Audionova fac asemenea consultaţii neinvazive, la doar câteva zile de la naştere cu echipamente de ultimă generaţie.
Atestarea calificării specialiştilor Audionova este facută de Ministerul Educatiei Nationale, Ministerul Muncii, Familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice şi Ministerul Sănătaţii conform standardului occupaţional SR EN 15927.
Mamă sau viitoare mamă, gândeşte-te. Nu trebuie să plângi mai târziu, gândeşte acum.
Să auzim de bine!
Dragos Vasilescu
Comentarii recente