Hipoacuzia
Hipoacuzia – o problemă de interes mondial
Se estimează că 500 milioane de oameni suferă de o formă de hipoacuzie. Se previzionează că acest număr va creşte la 200 milioane până în 2015.
Pe parcursul ultimilor 20 de ani, câteva studii europene au obţinut rezultate variate în cercetarea hipoacuziei la adulţi, în funcţie de metodele aplicate. Conform acestor rezultate, statisticile privind hipoacuzia în Europa sunt următoarele:
16,9% din populaţia europeană suferă de hipoacuzie uşoară
4,6% suferă de hipoacuzie moderată
0,9% suferă de hipoacuzie severă sau profundă
În Statele Unite se estimează că 1 persoană din 10, sau aproximativ 29 milioane persoane suferă de hipoacuzie.
Deloc surprinzător, incidenţa hipoacuziei creşte odată cu vârsta. Institutul Regal Naţional la Surzilor (National Institute for Deaf People – RIND, 2003) a constatat că peste 90% din rezidenţii Regatului Unit cu o vârstă de peste 80 de ani suferă de o formă oarecare de hipoacuzie. Totuşi vârsta nu reprezintă singura cauză a hipoacuziei.
Consecinţe economice şi psihosociale ale hipoacuziei
Hipoacuzia este o afecţiune gravă care poate ridica probleme sociale şi economice semnificative pentru persoane, familii şi comunităţi.
Impactul economic
Numai o treime din persoanele hipoacuzice au vârsta pensionării. Majoritatea sunt fie şcolari fie încadraţi în muncă. Cercetările din SUA au dezvăluit că hipoacuzia poate avea un impact negativ asupra veniturilor unei familii de până la, în medie, 12.000 dolari SUA pe an, în funcţie de gravitatea hipoacuziei.
La adulţi, în funcţie de gravitatea sa, hipoacuzia îngreunează adesea obţinerea şi păstrarea unui loc de muncă. Atât copiii cât şi adulţii pot fi victimele stigmatizării şi izolării sociale datorită hipoacuziei. S-a dovedit că hipoacuzia netratată afectează negativ relaţiile interpersonale şi familiale, poate conduce la instabilitate emoţională, pierderea respectului de sine şi chiar depresii şi paranoia.
Un studiu detaliat desfăşurat în Statele Unite estimează că, în SUA, costurile sociale ale hipoacuziei severe sau profunde se ridică la 297.000 dolari SUA per persoană de parcursul vieţii persoanei respective. Cea mai mare parte din aceste costuri o reprezintă pierderea productivităţii muncii, estimată la 67% din costurile totale.
Impactul psihosocial
Hipoacuzia este un handicap invizibil. În cea mai mare parte din timp ea se dezvoltă încet şi nedureros. Persoanele hipoacuzice trăiesc într-o lume în care ceilalţi se aşteaptă ca ele să audă normal. Ele pot fi ridiculizate, ignorate sau pot deveni ţinta constată a furiei şi frustrării familiei, colegilor sau chiar a străinilor.
Pacienţii pot nega existenţa problemei, devenind în acelaşi timp tot mai incapabili să înţeleagă conversaţii. Neînţelegerile afectează relaţiile interpersonale atât în viaţa privată cât şi la locul de muncă.
Încercarea de a se preface că nu există nicio problemă supune pacienţii unui stres semnificativ. Ei sunt predispuşi izolării, temându-se de situaţiile jenante.
Impactul psihologic negativ în timp al hipoacuziei este evident. Cu cât mai gravă este hipoacuzia, cu atât mai mare este posibilitatea ca pacienţii să sufere consecinţe sociale negative precum stări de nervozitate, pierderea respectului de sine, instabilitate emoţională şi chiar depresie şi paranoia.
Vestea bună este că, mulţumită progreselor tehnologice, aproape 95% din persoanele care suferă de hipoacuzie neurosenzorială pot beneficia de ajutor din partea aparatelor auditive.
OMS confirmă că aparatele auditive corect instalate pot îmbunătăţi capacitatea de comunicare pentru cel puţin 90% din persoanele hipoacuzice.
Cercetările au dovedit că folosirea aparatelor auditive are un efect pozitiv asupra multor aspecte ale vieţii:
Vârsta medie a persoanelor care poartă pentru prima oară un aparat auditiv este apropiată de 70 de ani, în ciuda faptului că majoritatea (65%) din persoanele cu hipoacuzie au sub 65 de ani; şi aproape jumătate din persoanele hipoacuzice au sub 55 de ani.
Cauze şi consecinţe ale hipoacuziei
Există două cauze principale ale creşterii incidenţei hipoacuziei la nivel global:
Hipoacuzia poate fi cauzată de probleme ale urechii externe, ale urechii mijlocii sau ale urechii interne. Pentru fiecare dintre ele cauzele hipoacuziei sunt diferite.
Cauzele hipoacuziei în…
Gradul hipoacuziei
Între cele două extreme – a auzi bine şi a nu auzi nimic – există mai multe grade de hipoacuzie. Majoritatea hipoacuziilor sunt uşoare sau moderate. Totuşi, hipoacuzia uşoară nu este chiar „uşoară”: o pierdere auditivă de doar 25 dB ridică probleme semnificative persoanelor respective – de ex. ascultarea conversaţiilor. OMS foloseşte următoarea scară de hipoacuzii, pe baza căreia a emis recomandări privind tratamentul:
Gradele 2, 3 şi 4 sunt considerate drept hipoacuzii cu reducere gravă a capacităţii auditive.
(Valorile audiometrice ISO reprezintă valorile medii la 500, 1000, 2000, 4000 Hz.)
0 – lipsa hipoacuziei
1 – hipoacuzie uşoară
2 – hipoacuzie moderată
3 – hipoacuzie severă
4 – hipoacuzie profundă inclusiv surzenie
Impactul hipoacuziei asupra înţelegerii vorbirii
Hipoacuzia nu înseamnă numai un auz deficitar – ea reduce şi capacitatea de a înţelege vorbirea. Vorbirea constă din vocale şi consoane exprimate la frecvenţe diferite şi la intensităţi diferite. O ureche sănătoasă înregistrează cu uşurinţă aceste sunete. Atunci când intervine hipoacuzia, devine necesară o intensitate mai mare.
Dar volumul nu este singura problemă a persoanelor hipoacuzice. Hipoacuzia localizată în urechea internă (hipoacuzia neurosenzorială) afectează foarte adesea în special capacitatea de a sesiza sunetele de înaltă frecvenţă. Aceste sunete de înaltă frecvenţă (de ex. „s”, „f”, „sh” şi „t”) joacă un rol esenţial în capacitatea de înţelegere a vorbirii. De aceea persoanele care suferă de acest tip de hipoacuzie adesea spun: „te aud, dar nu înţeleg ce spui”.
Consoanele fricative „s”, „f”, „sh” şi „t” sunt mai „moi” faţă de pragul auditiv normal şi şi acest motiv nu pot fi înţese de persoanele ce nu aud frecvenţele ridicate. Astfel se pierd informaţii lingvistice importante.
prag auditiv 
spectrul vorbirii
Hipoacuzia neurosenzorială
Din urechea internă, nervul auditiv transmite informaţii către creier. Hipoacuzia provocată de o ureche internă deficitară se numeşte hipoacuzie neurosenzorială. Aceasta apare atunci când receptorii microscopici din celulele ciliate sau cilii din cohlee sunt deterioraţi sau degeneraţi.
Aproximativ 95% din persoanele cu deficienţe de auz suferă de hipoacuzie neurosenzorială. Atunci când ea se datorează doar procesului de îmbătrânire, se numeşte prezbiacuzie. Aceasta se manifestă prin dificultăţi în înţelegerea vorbirii mai degrabă decât pierderea percepţiei volumului.
Hipoacuzia neurosenzorială combină pierderea intensităţii, pierderea fidelităţii frecvenţelor, pierderea domeniului dinamic şi pierderea fidelităţii temporale.
Hipoacuzia neurosenzorială este ireversibilă. Însă majoritatea pacienţilor vor auzi mai bine cu aparate dacă există auz rezidual. Utilizarea aparatelor auditive poate fi o etapă esenţială în ajutarea pacientului să restabilească relaţiile sociale care-i vor spori bunăstarea sau chiar mult, îl vor proteja de la bun început împotriva consecinţelor psihosociale negative.
Hipoacuzia de transmisie
Hipoacuzia generată de o problemă localizată în urechea externă sau mijlocie se numeşte hipoacuzie de transmisie. Doar 5% din populaţie suferă de hipoacuzie conductivă datorită cerumenului, perforării timpanului, afecţiunilor congenitale, otitei sau eredităţii.
Otoscleroza provoacă hipoacuzie de transmisie. Adesea ea este o afecţiune ereditară în care oscioarele nu transmit sunetul în mod corespunzător. De asemenea hipoacuzia de transmisie poate fi provocată de o traumă craniană gravă (de ex. accident auto).
Combinaţia dintre hipoacuzia neurosenzorială şi hipoacuzia de transmise se numeşte hipoacuzie mixtă. Capacitatea aparatelor auditive de a remedia deficienţele în cazul hipoacuziei transmisie sau al celei mixte depinde de la un caz la altul.
Se estimează că 500 milioane de oameni suferă de o formă de hipoacuzie. Se previzionează că acest număr va creşte la 200 milioane până în 2015.
Pe parcursul ultimilor 20 de ani, câteva studii europene au obţinut rezultate variate în cercetarea hipoacuziei la adulţi, în funcţie de metodele aplicate. Conform acestor rezultate, statisticile privind hipoacuzia în Europa sunt următoarele:
16,9% din populaţia europeană suferă de hipoacuzie uşoară
4,6% suferă de hipoacuzie moderată
0,9% suferă de hipoacuzie severă sau profundă
În Statele Unite se estimează că 1 persoană din 10, sau aproximativ 29 milioane persoane suferă de hipoacuzie.
Deloc surprinzător, incidenţa hipoacuziei creşte odată cu vârsta. Institutul Regal Naţional la Surzilor (National Institute for Deaf People – RIND, 2003) a constatat că peste 90% din rezidenţii Regatului Unit cu o vârstă de peste 80 de ani suferă de o formă oarecare de hipoacuzie. Totuşi vârsta nu reprezintă singura cauză a hipoacuziei.
Consecinţe economice şi psihosociale ale hipoacuziei
Hipoacuzia este o afecţiune gravă care poate ridica probleme sociale şi economice semnificative pentru persoane, familii şi comunităţi.
Impactul economic
Numai o treime din persoanele hipoacuzice au vârsta pensionării. Majoritatea sunt fie şcolari fie încadraţi în muncă. Cercetările din SUA au dezvăluit că hipoacuzia poate avea un impact negativ asupra veniturilor unei familii de până la, în medie, 12.000 dolari SUA pe an, în funcţie de gravitatea hipoacuziei.
La adulţi, în funcţie de gravitatea sa, hipoacuzia îngreunează adesea obţinerea şi păstrarea unui loc de muncă. Atât copiii cât şi adulţii pot fi victimele stigmatizării şi izolării sociale datorită hipoacuziei. S-a dovedit că hipoacuzia netratată afectează negativ relaţiile interpersonale şi familiale, poate conduce la instabilitate emoţională, pierderea respectului de sine şi chiar depresii şi paranoia.
Un studiu detaliat desfăşurat în Statele Unite estimează că, în SUA, costurile sociale ale hipoacuziei severe sau profunde se ridică la 297.000 dolari SUA per persoană de parcursul vieţii persoanei respective. Cea mai mare parte din aceste costuri o reprezintă pierderea productivităţii muncii, estimată la 67% din costurile totale.
Impactul psihosocial
Hipoacuzia este un handicap invizibil. În cea mai mare parte din timp ea se dezvoltă încet şi nedureros. Persoanele hipoacuzice trăiesc într-o lume în care ceilalţi se aşteaptă ca ele să audă normal. Ele pot fi ridiculizate, ignorate sau pot deveni ţinta constată a furiei şi frustrării familiei, colegilor sau chiar a străinilor.
Pacienţii pot nega existenţa problemei, devenind în acelaşi timp tot mai incapabili să înţeleagă conversaţii. Neînţelegerile afectează relaţiile interpersonale atât în viaţa privată cât şi la locul de muncă.
Încercarea de a se preface că nu există nicio problemă supune pacienţii unui stres semnificativ. Ei sunt predispuşi izolării, temându-se de situaţiile jenante.
Impactul psihologic negativ în timp al hipoacuziei este evident. Cu cât mai gravă este hipoacuzia, cu atât mai mare este posibilitatea ca pacienţii să sufere consecinţe sociale negative precum stări de nervozitate, pierderea respectului de sine, instabilitate emoţională şi chiar depresie şi paranoia.
Vestea bună este că, mulţumită progreselor tehnologice, aproape 95% din persoanele care suferă de hipoacuzie neurosenzorială pot beneficia de ajutor din partea aparatelor auditive.
OMS confirmă că aparatele auditive corect instalate pot îmbunătăţi capacitatea de comunicare pentru cel puţin 90% din persoanele hipoacuzice.
Cercetările au dovedit că folosirea aparatelor auditive are un efect pozitiv asupra multor aspecte ale vieţii:
- capacitate sporită de a câştiga venituri din muncă (în special în cazurile grave de hipoacuzie)
- îmbunătăţirea relaţiilor interpersonale (în special în cazurile de hipoacuzie uşoară - moderată), inclusiv a relaţiilor de intimitate şi ameliorarea comunicaţiilor disfuncţionale
- reducerea discriminărilor la care sunt supuse persoanele hipoacuzice
- reducerea nervozităţii şi furiei
- reducerea incidenţei depresiilor şi a simptoamelor depresive
- îmbunătăţirea stabilităţii emoţionale
- reducerea senzaţiilor de paranoia
- îmbunătăţirea stării generale de sănătate şi reducerea incidenţei durerilor
- îmbunătăţirea activităţilor sociale
Vârsta medie a persoanelor care poartă pentru prima oară un aparat auditiv este apropiată de 70 de ani, în ciuda faptului că majoritatea (65%) din persoanele cu hipoacuzie au sub 65 de ani; şi aproape jumătate din persoanele hipoacuzice au sub 55 de ani.
Cauze şi consecinţe ale hipoacuziei
Există două cauze principale ale creşterii incidenţei hipoacuziei la nivel global:
- expunerea crescută la zgomote excesive la muncă, în mediu şi în timpul liber
- hipoacuzia progresivă cu înaintarea în vârstă, împreună cu schimbările demografice ale populaţiei îmbătrânite
Hipoacuzia poate fi cauzată de probleme ale urechii externe, ale urechii mijlocii sau ale urechii interne. Pentru fiecare dintre ele cauzele hipoacuziei sunt diferite.
Cauzele hipoacuziei în…
| … urechea externă? Printre problemele tipice se numără acumularea cerumenului şi infecţiile canalului auditiv (de ex. „urechea înotătorului”). |
… urechea mijlocie? Perforarea timpanului, infecţii sau lichid în urechea mijlocie şi otoscleroza (calcifiere în jurul scăriţei cu limitarea capacităţii de mişcare) reprezintă cauzele cele mai comune. Multe dintre problemele urechii externe şi mijlocii pot fi tratate prin medicamentaţie sau chirurgie. Atunci când tratamentul este ineficient, hipoacuzia poate fi remediată cu aparate auditive. |
… urechea externă? Majoritatea problemelor auditive sunt provocate de vătămarea structurilor din urechea internă. Printre cauzele tipice se numără înaintarea în vârstă, expunerea excesivă la zgomot, medicamentaţie toxică pentru sistemul auditiv şi răni la cap. De regulă, aceste procese nu sunt reversibile însă ele pot fi remediate într-o foarte mare măsură cu ajutorul aparatelor auditive. |
Între cele două extreme – a auzi bine şi a nu auzi nimic – există mai multe grade de hipoacuzie. Majoritatea hipoacuziilor sunt uşoare sau moderate. Totuşi, hipoacuzia uşoară nu este chiar „uşoară”: o pierdere auditivă de doar 25 dB ridică probleme semnificative persoanelor respective – de ex. ascultarea conversaţiilor. OMS foloseşte următoarea scară de hipoacuzii, pe baza căreia a emis recomandări privind tratamentul:
Gradele 2, 3 şi 4 sunt considerate drept hipoacuzii cu reducere gravă a capacităţii auditive.
| Gradul hipoacuziei |
Valoarea audiometrică ISO corespunzătoare |
Performanţă |
Recomandări |
| 0 – Lipsa hipoacuziei |
25 dB sau mai puţin (urechea mai bună) |
Deficienţe auditive inexistente sau foarte mici. Capacitate de a auzi şoapte |
|
| 1 – Hipoacuzie uşoară |
25 – 40 dB (urechea mai bună) |
Capacitate de a auzi şi repeta cuvintele rostite la intensitate normală la distanţă de 1 m |
Analize. Poate fi necesar un aparat auditiv |
| 2 – Hipoacuzie moderată |
41 – 60 dB (urechea mai bună) |
Capacitate de a auzi şi repeta cuvintele rostite cu voce ridicată la distanţă de 1 m |
În general se recomandă aparat auditiv |
| 3 – Hipoacuzie severă |
61 – 80 dB (urechea mai bună) |
Capacitatea de a auzi câteva cuvinte atunci când sunt rostite tare în urechea mai bună |
Sunt necesare aparate auditive. Dacă nu există aparate auditive disponibile, se pot exersa labiolectura şi limbajul semnelor |
| 4 – Hipoacuzie profundă inclusiv surzenie |
81 dB sau peste (urechea mai bună) |
Incapacitatea de a auzi şi înţelege chiar şi cuvintele strigate |
Aparatele auditive pot ajuta la înţelegerea cuvintelor. Sunt necesare şi alte măsuri ajutătoare. Labiolectura şi limbajul semnelor sunt esenţiale |
0 – lipsa hipoacuziei 1 – hipoacuzie uşoară
2 – hipoacuzie moderată
3 – hipoacuzie severă
4 – hipoacuzie profundă inclusiv surzenie
Impactul hipoacuziei asupra înţelegerii vorbirii
Hipoacuzia nu înseamnă numai un auz deficitar – ea reduce şi capacitatea de a înţelege vorbirea. Vorbirea constă din vocale şi consoane exprimate la frecvenţe diferite şi la intensităţi diferite. O ureche sănătoasă înregistrează cu uşurinţă aceste sunete. Atunci când intervine hipoacuzia, devine necesară o intensitate mai mare.
Dar volumul nu este singura problemă a persoanelor hipoacuzice. Hipoacuzia localizată în urechea internă (hipoacuzia neurosenzorială) afectează foarte adesea în special capacitatea de a sesiza sunetele de înaltă frecvenţă. Aceste sunete de înaltă frecvenţă (de ex. „s”, „f”, „sh” şi „t”) joacă un rol esenţial în capacitatea de înţelegere a vorbirii. De aceea persoanele care suferă de acest tip de hipoacuzie adesea spun: „te aud, dar nu înţeleg ce spui”.
Consoanele fricative „s”, „f”, „sh” şi „t” sunt mai „moi” faţă de pragul auditiv normal şi şi acest motiv nu pot fi înţese de persoanele ce nu aud frecvenţele ridicate. Astfel se pierd informaţii lingvistice importante.
prag auditiv spectrul vorbiriiHipoacuzia neurosenzorială
Din urechea internă, nervul auditiv transmite informaţii către creier. Hipoacuzia provocată de o ureche internă deficitară se numeşte hipoacuzie neurosenzorială. Aceasta apare atunci când receptorii microscopici din celulele ciliate sau cilii din cohlee sunt deterioraţi sau degeneraţi.
Aproximativ 95% din persoanele cu deficienţe de auz suferă de hipoacuzie neurosenzorială. Atunci când ea se datorează doar procesului de îmbătrânire, se numeşte prezbiacuzie. Aceasta se manifestă prin dificultăţi în înţelegerea vorbirii mai degrabă decât pierderea percepţiei volumului.
Hipoacuzia neurosenzorială combină pierderea intensităţii, pierderea fidelităţii frecvenţelor, pierderea domeniului dinamic şi pierderea fidelităţii temporale.
| Pierderea fidelităţii Pierderea domeniului dinamic |
 |
Pierderea fidelităţii temporare Pierderea domeniului dinamic |
Hipoacuzia de transmisie
Hipoacuzia generată de o problemă localizată în urechea externă sau mijlocie se numeşte hipoacuzie de transmisie. Doar 5% din populaţie suferă de hipoacuzie conductivă datorită cerumenului, perforării timpanului, afecţiunilor congenitale, otitei sau eredităţii.
Otoscleroza provoacă hipoacuzie de transmisie. Adesea ea este o afecţiune ereditară în care oscioarele nu transmit sunetul în mod corespunzător. De asemenea hipoacuzia de transmisie poate fi provocată de o traumă craniană gravă (de ex. accident auto).
Combinaţia dintre hipoacuzia neurosenzorială şi hipoacuzia de transmise se numeşte hipoacuzie mixtă. Capacitatea aparatelor auditive de a remedia deficienţele în cazul hipoacuziei transmisie sau al celei mixte depinde de la un caz la altul.